
Recitirea convorbirii de suflet dintre Sanda Tătă-rescu Negropontes şi omul de cultură Vasile Vasiescu este a doua întâmplare fericită a zilei de vineri. Ca o culme a cinismului, după chinurile închisorilor comuniste, Gheorghe Tătărescu s-a ales cu un TBC osos. El care dorea să contribuie la dispariţia tuberculozei şi atunci, ca şi azi, aşa de răspândite în sărmanul nostru Gorj.
Dintre mărturiile dispărutei Sanda Tătărescu Negropontes am mai reţinut ceva. În cea mai bună perioadă a dezvoltării României, cea interbelică, oamenii politici nu se îmbogăţeau fiind în funcţii de mari demnităţi publice. Ba chiar, înainte de alegeri, un om demn şi corect precum marele Tătărescu, mai vindea din moşia sa înainte de alegeri. Nu făcea afaceri penale, precum guvernanţii de astăzi. Nu avem date despre mititelul Boc că s-ar fi îmbogăţit. Unii spun că nu, alţii că da. Cert este că miniştrii cabinetului său, şi pe timp de criză, îşi bat joc de banul public. Datoria externă a ţării creşte, iar îndatorarea României la Banca Mondială ori FMI şi UE a băgat ţara într-o văgăună că nu mai iese vreo câteva generaţii de acolo. Viitorul României este amanetat şi sumbru, mai ales datorită guvernării inconştiente a Boc-ului. Dacă el este prim ministru. Ştim că altul conduce. Dar asta nu-l scuză cu nimic pe minusculul om politic Boc. Iar PD-L-ul condus de el nu se va spăla de ruşine în veci.
Ion PREDOŞANU