Caraghiosul politic ce se alinta că e Preşedinte –jucător s-a transformat, mai ieri-alaltăieri, în spărgător de greve ale ciobanilor şi fermierilor (cărora le-a mai promis, acolo, câţiva lei în plus, la fel cum încerca să se salveze şi Ceauşescu, tot la portavoce), ba în avocatul cauzelor pierdute de Guvernul Băsescu-Boc, ba în inamicul tuturor oamenilor cu scaun la cap din ţara pe care se luptă s-o ţină numai pentru sine.
“Nu voi permite ca ţara asta să intre pe mâna…”, se încuraja singur. El încă mai crede că România ar fi propria moşie, precum gândea şi celălat şef de partid şi de stat în preajma şi după cel de-al XIV-lea Congres. Nu-l acuză nimeni de paranoia, dar prea se căzneşte să ne convingă că n-ar fi departe.
Tot el s-a mai trezit vorbind, cu o mutră acră, ceva de genul “Iliescu a nenorocit destul România…”, exprimându-se, cu vădită invidie, că ar fi condus-o vreo 12 ani. Multe i se pot reproşa fostului preşedinte Ion Iliescu, inclusiv că a târât România într-o cumplită direcţie, cu aşazisă democraţie în care-a devenit posibilă apariţia acestei creaturi-caricaturi ce seamănă izbitor cu un dictator. Şi dacă tot îl atacă pe Ion Iliescu, n-ar fi cazul să uite că în decembrie ’89 şi el făcea parte din scenariul cu democratizarea ţării, fiind vizibilă prezenţa sa, ca şi a altui fost – Emil Constantinescu, pe ecranul singurei televiziuni ce a transmis o Revoluţie sângeroasă, şi din vina sa, în direct. Din ascensiunea ipochimenului nu se pot rupe filele cu apartenenţa la PCR, FSN, PDFSN, PDSR şi alte surogate de felul acesta. Iar susţinerea lui Ion Iliescu, din 2004, n-o mai are acum. Şi asta îl doare cel mai tare.
Implicat până în măduva oaselor în făcătura cu răpirea ziariştilor, din anul 2006, Traian Băsescu face dezvăluiri şocante. (Procesul cu ne-răpitul Ovidiu Ohanesian, după propriile-i mărturisiri, a cărui carte de success e la index, ca în orice dictatură, este în stand-bay!). Strâns cu uşa, Traian Băsescu va mai spune multe. Ca disperatul, începe să vorbească gura fără el.
Afirmaţia mincinoasă, a Preşedintelui-jucător, cum că înregistrarea discuţiei dintre consilierul prezidenţial pe probleme de siguranţă naţională, generalul în rezervă Constantin Degeratu, actual consilier de stat la Palatul Cotroceni, ca un civil sadea ce lucrează încă într-o insituţie politică şi publică, cu Omar Haissam, acuzat de terorism la acea vreme, că ar fi fost ilegală s-ar putea să-i fie fatală. Din popor, se ştie că gura păcătosului adevăr grăieşte. Recunoscând întâlnirea dintre trimisul personal al preşedintelui-jucător şi un reprezentant al terorismului internaţional, fie el şi cetăţean român, îi sunt de neiertat. Şi fatale!
Sinistrul personaj acuzat de terorism – Omar Hayssam – putea fi întâlnit de oamenii SRI, autoritatea naţională desemnată de CSAT pentru latura internă a securităţii naţionale şi lupta antiterorism. Care ar fi avut datoria şi obligaţia să-l ia la puricat şi să-i prezinte Preşedintelui României un raport. Mai cu moţ, că de, se complăcea în nebuloasa “preşedinte-jucător”, cu de la sine putere şi încălcând constituţia nu a fost suficient că l-a băgat la înaintare pe apropiatul lui, C. Degeratu, într-o afacere murdară, dar s-a întâlnit şi personal, de două ori, cu cel acuzat de terorism.
Fără nici o justificare legală, însuşi preşedintele-jucător s-a interferat într-o anchetă în desfăşurare. Omar Hayssam se afla în toiul unei anchete penale şi doar procurorul de caz ori SRI-ul, cum am mai spus, îl puteau contacta pe impricinatul aflat sub anchetă penală. Zicând ce-a zis, Băsescu s-a întors şi-a râs. Numai că nu era râsul lui. Cel mult, un rictus. Şi aşa, era bănuit de implicare în misiunea secretă de a-l face scăpat pe arestatul Omar Hayssam. Ceea ce s-a şi petrecut, înainte de 30 iunie 2006, când amicul său şi inamicul lumii libere era deja plecat din România. Fără a se afla nici astăzi toate dedesubturile.
Până pe 22 noiembrie, la turul întâi al alegerilor prezidenţiale, nu mai e mult. Şi, totuşi, timp ar mai fi! Pentru noi dezvăluri şi pentru noi gafe prezidenţiale!
Iar pe lumea asta totul se plăteşte. Chiar şi gafele se decontează. La urne!
Ion Predoşanu
