În articolul anterior am descris destul de amănunțit biologia cuscutei, precum și aspectul puternic dăunător sau, dimpotrivă, chiar folositor al acesteia, așa că acum vom trata metodele și mijloacele ce ne stau la îndemână în lupta cu aceasta. Mai întâi să precizăm modalitățile prin care cuscutele se răspândesc, pe care cunoscându-le vom fi capabili să evităm sau să eradicăm aceste plante.
1 – Sămânța folosită la înființarea culturilor trifoliene trebuie să fie liberă de cuscută, am văzut că aceasta atacă și în loturile semincere, deci trebuie să folosim numai sămânță din comerț, decuscutată. Pentru a afla dacă sămânța a fost decuscutată este suficient să introducem mâna în sacul de sămânță, să mestecăm puțină sămânță în mână și să observăm la scoaterea acesteia din sac dacă mâna este curată sau nu. Dacă mâna este curată este semn clar că acea sămânță nu a fost decuscutată și trebuie evitată, căci precis conține și semințe de cuscută. Decuscutarea se face în instalații speciale unde sămânța de lucernă, după ce a fost selectată de alte ingrediente mecanice, se amestecă cu pilitură de fier care nu aderă la semințele de trifoliene, acestea fiind netede, dar aderă la semințele de cuscută deoarece acestea sunt acoperite de perișori. Această sămânță se trece odată sau de mai multe ori pe sub niște electromagneți suficient de puternici pentru a atrage semințele de cuscută încărcate cu pilitură de fier pe care apoi le incinerează. Dacă pe mâna scoasă din sacul cu sămânță de lucernă vom avea un praf cenușiu, este pilitură de fier, putem fi siguri că această sămânță a fost decuscutată. Pe această sămânță să o cumpărăm și să o folosim la înființarea noilor culturi.
2 – Gunoiul de grajd nu se aplică nici înainte de înființarea lucernierelor, și cu atât mai abitir, nici aplicat pe acestea căci poate conține semințe de cuscută aduse de animale pe picioare sau trecute prin tubul lor digestiv, dar neafectate de substanțele din acesta. Cu cât gunoiul de grajd șade mai mult (2 la 4 ani) în platforma de compostare și cu cât temperatura din aceasta a fost mai ridicată cu atât siguranța ca semințele de cuscută să-și fi pierdut germinația este mai mare.
3 – Arătura prin care se face desființarea vechilor lucerniere trebuie făcută toamna și la adâncime mare, maximă posibil, pentru a încorpora cât mai adânc semințele și fragmentele de cuscută ca acestea să putrezească. Arăturile superficiale le scot destul de curând la suprafață pe acestea și astfel planta poate infesta noua cultură.
4 – Asolamentul, rotația culturilor, trebuie să cuprindă alte specii de culturi decât cele atacate de cuscută (vezi articolul anterior) care să fie cultivate timp de minim 4 ani, preferabil ar fi 6 ani, în care rezerva biologică de cuscută din sol poate pieri. Cele mai indicate culturi după lucernă sunt porumbul, sorgul și cerealele păiose pe care cuscuta nu le suportă.
5 – Mijloace și metode mecanice aflate la îndemâna noastră și foarte ușor de aplicat:
a – Evitatrea călcatului și pășunatului culturilor în care se află chiar și o singură vatră de cuscută (în cultură atacul se manifestă în vetre de diferite întinderi) pentru a preîntâmpina disiparea cuscutei prin semințe sau fragmente de plantă, duse de animale în tubul digestiv sau pe copite;
b – Cioplitul cu sapa sau cazmaua a vetrelor mici, puține și extragerea materialului astfel obținut din cultură, arderea sau îngroparea lui la adâncime mai mare de 30 cm pentru a stopa extinderea. Se distrug și plantele sănătoase pe o lățime de 25 – 30 cm în jurul acestor vetre;
c – Săpatul cu cazmaua pe o adâncime de 25 – 20 cm a terenului din vetrele atacate și pe o zonă de siguranță de 25 – 30 cm de jur-împrejurul lor și extragerea și îngroparea acestui material.
d – Cositul plantelor din vetrele atacate și zona de siguranță, lăsatul acestora pe loc spre a se usca și apoi arderea lor acolo ca să fie distruse și semințale de la suprafața solului sau fragmentele de plante rămase în miriște. Pentru o mai mare reușită suprafața respectivă trebuie stropită înainte de aprindere cu benzină sau motorină.
e – Igienizarea uneltelor și a încălțămintei folosite la aceste lucrări prin spălare atentă cu apă într-un loc unde să nu cale ce și animalele, eventual la un canal.
6 – Mijloace chimice – ierbicidele pot fi extrem de eficiente, dar și de costisitoare, mai ales că unele dintre ele vor distruge total, precum focul, toate plantele pe care acestea ajung. Astfel:
a – Roundup, Basta, Clinic, Glyphogan – sunt erbicide de tip total pe bază de glyphosat, aplicate în vegetație în concentrație de 2 %, 1 l ierbicid dizolvat în 50 l apă, aplicat prin îmbăiere pe suprafața vetrelor atacate și zonele de protecție. După aplicare trebuie să nu plouă cel puțin în primele două ore și nu se intervine asupra plantelor din zona ierbicidată cu nicio lucrare, nici măcar prin călcare, timp de 4 săptămâni. După primele 2 zile de la ierbicidare plantele încetează a mai crește, după o săptămână încep să îngălbenească, după 2 săptămâni încep să se brunifice iar după 3 – 4 săptămâni sunt complet moarte. În acest interval de timp produsul a pătruns în plante și s-a translocat (deplasat) până la cele mai mici rădăcinuțe, la perișorii absorbanți, pe care îi ucide. Produsele sunt foarte utile în lucerniere, trifoiști, ghizdei. Cel mai bine și economic este însă a respecta întocmai indicațiile fabricantului înscrise pe ambalaje;
b – Reglone – diquat, Gramoxone – paraquat sunt erbicide de tip desicant, adică pătrund în plante cărora le provoacă desfrunzirea, dar după 2 – 3 săptămâni plantele lăstăresc din nou.
c – Kerb 50 – propizamil – erbicid sistemic (pătrunde în toată planta) absorbit prin rădăcini, selectiv pentru trifoliene, precum și pentru unele legume atacate de cuscută.
Dintre aceste produse cele de la punctul – a – sunt cele mai folositoare și eficace. Este bine ca să procedați la combaterea cuscutelor imediat ce acestea au apărut în culturi, dar mai bine să respectați măsurile de prevenție descrise mai sus căci este și mai eftin și mai eficace.
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Restul vine de la sine apoi…
Ing. Ion VELICI
