Cui ţin de foame scandalurile din politică ?

Deşi România este atinsă de o gravă criză economică, scena politică continuă să fie bântuită de imense scandaluri, de acum devenind celebre opiniei publice şi cazurile Ridzi şi Udrea.

Dacă cele două june ale partidului prezidenţial sunt vinovate ori ba, rămâne ca organele abilitate ale statului să-şi dea verdictul. Numai că toate aceste permanente conflicte au degenerat într-o evidentă criză internă ce pune în pericol buna rânduială şi siguranţa naţională, consecinţele resimţindu-le din plin cetăţeanul de rând.

Şi fără să fim răutăcioşi, epicentrul majorităţii scandalurilor se identifică cu PD-L,ai căror lideri fac corp aparte, interpretând în stil cotrocenist legile în România, arareori găsindu-şi parteneri pe gustul lor în actul de guvernare.

De aici s-a născut în tabăra portocalie traseismul clientelar, racolarea şi oportunismul politic într-un continuu alergat-maraton după căpătuială în detrimentul interesului public, şi bineînţeles, suspiciunile celorlalte partide, a presei şi oamenilor de afaceri,etc.vizavi de nesocotirea legii, cu atacuri concertate asupra unor demnitari PD-L-işti şi trepăduşi din anturajul acestora. Or, sunt bine cunoscute cazurile Videanu, Berceanu,Ridzi, Udrea, Sulfina Barbu, Stănişoară, Băsescu, Manţog, Boureanu, Flutur, Poteraş, Falcă ş.a.d.m., cu toţii sub oblăduirea celui ce se autointitula cu ani în urmă promotorul luptei împotriva corupţiei şi a sistemului ticăloşit din România. Pentru că printre cei menţionaţi, unii îi sunt vechi camarazi de partid, iar alţii, din generaţia tânără, promovaţi deopotrivă prin binecuvântarea Cezarului în funcţii importante ale instituţiilor statului cum sunt şi cazurile Ridzi, Plăcintă şi Elena Udrea, „blonda” fiind de departe apropiată şi protejata domnului Preşedinte.

Dar se pare că politica de cadre de la Palatul Cotroceni nu este una fericită, ci mai degrabă păgubitoare pentru şeful statului şi formaţiunea politică pe care o păstoreşte,dar mai cu seamă pentru românii care plătesc oalele sparte după astfel de exponenţi ai Puterii, preocupaţi doar pentru a-şi satisface propriile afaceri şi interese. Ei sfidează legile şi instituţiile statului, după paravanul şi complicitatea tacită a justiţiei şi serviciilor secrete, care sub presiune politică acceptă blaturile şi trocurile la cel mai înalt nivel, iar Elena Udrea se pare că este exponentul ideal. Ea însumează deopotrivă parvenitismul politic şi căpătuiala prin business cu împrumuturi rescandenţate cu amabilitate de către băncile comerciale , contracte fără licitaţie pe la RA APPS , primind bani fără a presta asistenţă juridică, afaceri oneroase cu primăria Capitalei, alte acţiuni şi dividende, dar şi declaraţii de avere completate în bătaie de joc şi semnături trucate,etc. De altfel, ministresa Udrea îşi trage seva comportamentului obraznic şi arogant de pe vremea adolescenţei, când nu sta bine cu disciplina şcolară şi chiar cu promovabilitatea la discipline importante, ceea ce înseamnă că nici nu a reuşit să înveţe regulile minime ale respectului şi bunului simţ, vizavi de semenii din jur. Numai că tupeul i se potriveşte ca o mănuşă, ajutând-o să urce treptele politicii dâmboviţene până la nivelul de decizie, iar odată cu asta şi ceea ce şi-a dorit – accesul neîngrădit la un lung şir de avantaje şi privilegii. A avut în primul rând marele avantaj al protecţiei preşedintelui Băsescu, care din motive doar de ei ştiute,îi este scut şi acum la anaghie alături de partidul portocaliu.

Dar până la urmă sprijinul şi complicităţile sunt reciproce, câtă vreme de rezolvarea cazului Udrea va depinde în bună măsură menţinerea în prima linie a preşedintelui în exerciţiu şi al PD-L, tot mai mult în ultima vreme colportori de scandaluri, dar şi acuzaţi de mari acte de corupţie. Până la urmă, şi în cazul Udrea vinovăţia va trebui probată în justiţie, dar chiar dacă se va găsi că folosirea banului public s-a făcut într-un cadru legal, va rămâne partea morală, cât timp într-o năucitoare perioadă de criză, orice guvern şi ministru cu scaun la cap ar fi purces nu spre cheltuielile de promovare a turismului şi pentru dotări aiuristice, aruncându-se ineficient banii şi dirijarea fondurilor, în primul rând, spre reabilitări de infrastructură şi obiective turistice. În plus, este şi caraghios s-o vezi tot timpul pe „blonda de Pleşcoi” în ipostaze de călărit cai şi biciclete, vaporând, croşetând, ori dat cu ,”tămâiatul”pe la tot felul de sindrofii şi pomeni electorale.

Nu în ultimul rând, Elena Udrea care nu are nici o treabă cu optimizarea turismului în România, este personajul din pricina căruia PD-L-ul se va fisura, fiind destule voci în interior care nu-i agrează ifosele, considerând-o mai degrabă o piatră de moară de gâtul partidului, dar mai ales teama de a o susţine în condiţiile în care planează suspiciuni de afaceri cu bani negri pentru campania europarlamentară a fetei Preşedintelui şi chiar ale tătucului la alegerile prezidenţiale din toamnă, foarte posibil a le pierde chiar pe mâna propriei familii şi a protejaţilor săi.

În fine, atunci când eşti descoperit şi nu ai argumente, te cobori brusc de la condiţia demnitarului şi a omului politic la nivelul de cloanţă, afurisându-i la uluci pe alţii cu un limbaj de mahala. Iar în PD-L se poartă intrigile, aroganţa şi minciuna , încălcându-se cu bună ştiinţă legea pentru apărarea unor interese meschine. În acest partid toţi se cred mari specialişti şi nimeni nu este vinovat, în schimb realitatea le dovedeşte incompetenţa în actul de guvernare şi o evidentă lipsă a răspunderii, când vine vorba de interesele României şi ale binelui public. Iar Elena Udrea poate fi considerată prototipul politicianului carierist, pervers şi obraznic.