Există în multe locuri la noi, în popor, o superstiţie; acolo unde cântă cucuveaua se alege praful, paragina, pustiul, etc…
Temători de răul ce va veni, mulţi oameni alungă respectiva „cântăreaţă” nevinovată de fapt cu nimic de ceea ce fac oamenii.
Am văzut şi auzit (la televizor) asemenea cucuvea – personaj cunoscut, dintr-un partid mai puţin istoric şi mai mult isteric „cântând” pe un post de televiziune: „miniştrii trebuie să fie oameni politici – din partidul nostru – la putere, să aplice în practica politică partidului nostru!”.
„Cântecul” acesta s-a risipit peste toată ţara, molipsind precum o pandemie periculoasă politrucii de toate culorile, ca o fatalitate, ca un blestem al celor morţi nevinovaţi, nedrept în pretinsa „revoluţie”.
Prostuţa cucuvea şi cei care mai cântă şi azi ca ea! Orice minte sănătoasă, raţională, trebuie să-şi dea seama că în fruntea ministerelor şi la conducerea oricăror activităţi umane este necesar să fie puşi oameni bine pregătiţi pricepuţi, cinstiţi, competenţi, cu experienţă şi bune rezultate în activitate, capabili, buni cunoscători ai problemelor din domeniu şi-n această calitate să găsească cele mai bune soluţii de rezolvare a lor. În niciun caz incompetenţii şi nepricepuţii clientelei lor politice.
Este şi trebuie să fie, de fapt, interesul oricărui partid ajuns la putere să promoveze oameni competenţi şi valoroşi: dacă treburile ţării într-un domeniu sau altul merg bine, cine altul culege roadele, inclusiv laudele şi aprecierile? Nimeni altul decât Partidul care l-a susţinut? Lătrătorii politici, guralivii alergători după ciolan nu au nimic comun cu bunul mers al treburilor ţării şi n-au ce căuta în fruntea lor! Dar cine să-i oprească? Îşi consumă energia pe banii noştri numai să-şi aranjeze oamenii lor „politici” în frunte.
A cântat cucuveaua politică şi peste ţara noastră şi s-a ales paragina, începând cu agricultura, industria şi terminând cu petrolul, silvicultura… zootehnia şi mai grav, a atins şi instituţiile statului.
Nenorocirea e mare: cucuveaua politică are deja pui, după 20 de ani de clocitorie, „cântând” prin toate partidele ajunse în parlament, dar mai ales prin cele de la guvernare.
Cântecul cucuvelei politice a devenit un crez politic devastator, un criteriu fals de promovare a oamenilor în funcţii de răspundere care neagă valorile umane. Peste cântecul cucuvelei politice se impune să se suprapună “Deşteaptă-te române!”. Este singura salvare a noastră şi a ţării ce se va realiza numai prin porunca „Veniţi cu toţi la muncă!” (cinstită, productivă, eficientă). Altfel e vai de noi, e vai de Ţară, e vai de toţi; dar… cocoțaților la putere nu le pasă!
Articol actual și după opt ani
Ing. Virgil Vâlceanu
