Cu toată arşiţa de afară – „Juniorii” se antrenează intens

255

La fel ca şi în trecut  de-a lungul  drumului,  ce traversează perimetrul Teleşti – Şomăneşti, de mai mulţi ani încoace, după cum îmi povesteau  nişte localnici,  berzele vin îşi repară cuiburile lăsate în urmă  şi îşi cresc puii ce trebuie să se „antreneze” serios pentru că nu peste mult timp urmează să plece în traseele lor de iarnă migraţie ce ajung după cum opinau nişte cunoscători până în nordul Africii.

Recent pe când citeam într-o publicaţie că pentru berze este chiar o directivă europeană ce le monitorizează efectivele precum şi şederea în ţara noastră îmi zic că ar fi nimerit să dau o tură prin perimetrul mai sus menţionat ca să văd cum mai evoluează tinerele vieţuitoare, pe care ultima dată le
2
văzusem în cuiburile plasate pe stâlpii electrici şi unde spre lauda lor lucrătorii montaseră un fel de grilaje pentru ca odată construite cuiburile să nu încurce distribuţia curentului electric în zonă.

Spre surpriza mea cuiburile în cea mai mare parte a lor erau pline de puii ce aşteptau (la ora prezenţei mele acolo) întoarcerea adulţilor de pe locurile mlăştinoase din împrejurimi (unde chiar din primăvară îmi exprimasem opinia că aceste înaripate îşi pot găsi facil hrana pentru ele, cât şi pentru puii care acum erau mărişori cu poftă de mâncare pe măsură).
Intrând în vorbă cu nişte localnici ce se odihneau la porţi, am fost convins de către aceştia să mai stau puţin că urmează ca adulţii să vină să-şi hrănească puii şi o să am parte de un spectacol pe cinste.
3Într-adevăr nu după mult timp au venit bărzoii de la baltă probabil cu hrana îngurgitată şi au început să o împartă la puii ce până atunci stătuseră cuminţi parcă ştiind că peste puţin timp or să primească de mâncare. Trebuie să mărturisesc că iarăşi am fost impresionat de jocul aripilor şi „toaca” din plisc a acestor simpatice păsări şi acum la sosirea în cuib în prezenţa puilor ce probabil cunoşteau ritualul, adulţii au avut un program de-a dreptul mistic, ce m-au dus cu gândul la şamanii amerindieni şi incantaţiile lor ancestrale.
4Ce să mai spun. În faţa spectacolului oferit m-am simţit ca un personaj din producţiile supranaturale ale canalelor de călătorie dedicate existenţei pe teritoriul american a Păsării Tunetului. Poate că de aceea berzele au fost iubite de comunităţile umane în preajma cărora au poposit de-a lungul vremurilor. Am auzit că acestea erau considerate sfinte pe vremea romanilor, în multe culturi aflându-se în ipostaze de-a 5dreptul mistice uciderea unei astfel de vietăți fiind un păcat capital.
Bineînţeles că nu vor putea vreodată să audă (ori mai ştii ?) dar din partea noastră nu le putem ura “juniorilor “ce zi de zi fac exerciţii de zbor decât să aibă puterea să străbată ruta lor de migraţie ce merge tocmai până în Egipt şi să se întoarcă sănătoase acasă.
Mugurel Petrescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here