Jalea cea mare a crizei generale ce a cuprins lumea se răsfrânge dureros şi la noi. Iar cea mai greu atinsă dintre toate domeniile sociale este, din păcate, sănătatea populaţiei. Un Guvern nu prea priceput, alcătuit din oameni politici şi nu din specialişti ai sectoarelor pe care le administrează, trăieşte de azi pe mâine.
Când la Finanţele publice se dă mare priceput un ingineraş din siderurgie, precum este Gheorghe Pogea, nu-i de mirare că apar probleme grave.
Iar cel mai subfinanţat dintre ministere nu-i altul decât acela condus de doctorul Ion Bazac, mai cunoscut ca dealer de maşini scumpe italiene. Un om care a tot promis că va ajunge în Gorj managerului fostului Sanatoriu de boli TBC Dobriţa, coleg de partid social-democrat cu (a)temporarul ministru, şi care încă mai trage nădejde să-l vadă la faţă. Cum Guvernul scârţâie din toate încheieturile, nu-i aşa sigur că Ion Bazac va vedea vreodată Dobriţa în calitatea pe care-o are acum. Într-o conferinţă de presă organizată la Dobriţa, la începutul mandatului încrezătorului manager, am aflat că salariile medicilor şi ale tuturor lucrătorilor din personalul medical sunt mai mici ca anul trecut, iar sporurile de 20%, pentru izolare, nu le-au văzut niciodată.
S-ar părea că accentuata subfinanţare a sectorului medical îi lasă reci pe guvernanţii noştri, din moment ce există semnale că spitalele rămân fără medicamente în maximum o lună. Stocurile de medicamente şi materiale sanitare din spitalele Gorjului sunt pe sfârşite. Fără bani, managerii spitalelor nu pot face achiziţii spre a asigura produsele necesare tratării pacienţilor. Care pacienţi internaţi sunt prin planul aprobat de ministerul Sănătăţii cu vreo 21% mai puţini ca în 2008. De parcă boala alege şi ţine seama de socotelile tălâmbe ale funcţionarilor ministerului Sănătăţii.
Mai zilele trecute, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente, Viorel Vasile, atrăgea atenţia că statul are datorii de 10.000 miliarde de lei vechi către furnizori. Numai către HOFIGAL SA, liderul României la produse naturale, vreo 20 de miliarde sunt restante încă de anul trecut. Vă daţi seama că, în aceste condiţii, până la recuperarea debitelor, furnizorii vor înceta livrările şi nu mai vor să împrumute statul, adică să livreze pe datorie. Cum şi banii pentru medicamente compensate lipsesc, nici farmaciile nu mai pot oferi bolnavilor medicamentele de care au acută nevoie, iar salariile personalului medical din spitale sunt şi ele în grea suferinţă. Cu o economie slăbită şi prost gospodărită, România se afundă spre o asistenţă medicală sub limita sărăciei. Simpla aderare la Uniunea Europeană nu ne scuteşte de răspândirea pandemiilor. Ba aş zice, dimpotrivă. La nivel de ţară, dar şi în Gorj, judeţ aflat printre liderii îmbolnăvirilor de TBC, reapar boli cronice pe care cândva le credeam eradicate. Noi românii, datorită sărăciei populaţiei, suntem mai expuşi riscurilor de îmbolnăvire. Prostul obicei de a sta cu mâna întinsă ajută, cât de cât, dar va veni şi vremea scadenţelor. Aşa că, nu este bine să ne bucurăm prea tare de faptul că FMI a aprobat a doua tranşă pentru România şi prima revizuire a acordului de împrumut ale celor 20 de miliarde euro, acord semnat în luna mai 2009, urmând ca jumătate din cei aproximativ 1,95 miliarde de euro să fie primit săptămâna aceasta şi să ajute sărăcitul buget. Board-ul FMI a fost de acord ca jumătate din banii celei de-a doua tranşe să meargă spre bugetul de stat. Este doar un licăr de speranţă şi pentru sănătate.
Ion PREDOŞANU
