* ,,Am cântat mereu cu mintea și cu sufletul”
* ,,Am parcurs drumuri neștiute și doar cu puterea mea sunt astăzi unde sunt”
* ,,Dumnezeu este bun cu mine!”
* ,,Copilul meu are o înțelepciune încât uneori îmi este un bun sfătuitor!”
Una dintre cele mai îndrăgite artiste de la noi, Roberta Crintea, va susține un concert la Târgu-Jiu, în data de 18 mai, în Piața Prefecturii, alături de alți interpreți de muzică populară, foarte iubiți în țară și de publicul gorjean. Acest deosebit spectacol are loc cu sprijinul mai multor instituții și va fi prezentat de Iuliana Tudor, organizatori fiind Primăria și Consiliului Local Târgu-Jiu, TVR Craiova, Ansamblul ,,Doina Gorjului” și Consiliul Județean Gorj.
Am avut însă ocazia să vorbim cu doamna Roberta Crintea, personalitate remarcabilă, foarte implicată în acest proiect de anvergură, s-o cunoaștem mai bine, realizând un interviu în care frumoasa interpretă vorbește cu multă sensibilitate, dar și pasiune, despre credință, iubirea față de copilul său și dragostea pentru public. O personalitate puternică, extrem de hotărâtă în demersurile sale artistice, Roberta Crintea este uneori, ,,tăioasă”, alteori extrem de blândă – mai ales când vine vorba despre public ei drag. Vorbește cu onestitate și naturalețe despre tot ce simte, iar acest lucru o face un om cu adevărat impresionant. Una dintre marile ei pasiuni este căutarea și colecționarea costumelor populare, ca să nu mai vorbim de patosul cu care-și scrie versurile cântecelor sale, care ating inimile tuturor celor care le ascultă.
Roberta Crintea s-a născut pe 10 august 1975, la Târgu-Jiu. A cântat încă de mică, dar debutul său a fost în 2003, odată cu primul album lansat într-o emisiune a unei televiziuni de specialitate (Etno TV). Fiind angajată a Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului” se întâlnește deseori cu Televiziunea Română și, de fiecare dată, consideră acest punct important în cariera ei.
Este emoționată, uneori până la lacrimi, când este întrebată cine i-a fost sprijin: ,,Doar Dumnezeu”, răspunde aceasta, însă, întâlnind mulți colegi de-a lungul timpului în cei 24 ani de carieră, ei au sfătuit-o, punând câte o piatră la evoluția ei. Aceasta se bucură să aibă alături, deseori, nume sonore, îndeosebi în ultimele două concerte, precum maestrul Nicolae Botgros, spectacole pe care, cu modestie, le socotește, pe lângă copilul său, cel mai de preț dar de la Dumnezeu.
Lumea artistică este una extrem de dură și, ca în fiecare domeniu, te poți lovi de răutate sau invidie din partea celorlalți. Roberta Crintea mărturisește că au fost și astfel de momente în viața ei, spunând că Dumnezeu a ajutat-o să rămână ,,în picoare”. De remarcat, putem spune că Roberta Crintea are o putere interioară cu care a răzbit frumos în viață, în ciuda tuturor greutăților. De asemenea, iubirea este ,,motorul” vieții ei, iubire fără de care nu ar putea scrie versuri, nu ar putea cânta așa cum o face în prezent:
Reporter: Cât de greu a fost drumul până aici, în acest moment al carierei dumneavoastră?
Roberta Crintea: Nu știu dacă a fost greu sau ușor știu doar că de 20 și ceva de ani fac asta neîntrerupt, că mi s-au trântit uși în față, că am văzut colegi cu care m-am ținut de mână, pentru ca apoi, când am întors spatele, să fie de-o cruzime anume… Am parcurs drumuri neștiute și doar cu puterea mea sunt astăzi unde sunt.
Nu știu cat de departe am ajuns, nu știu cat de sus, însă văd că oamenii ascultă melodiile mele, mă iubesc foarte mulți iar eu, pentru toate astea, fac lucruri care să-i bucure… Modul în care te prezinți are legătură cu respectul de sine și întotdeauna mi-am dorit să pot fi un etalon. Pot spune că sunt în locul meu, sunt pe picioarele mele, nimeni nu poate spune că m-a dus undeva și că a făcut pentru mine lucruri, nimeni.
Însă atunci când am făcut niște pași importanți, este firesc să recunosc și să spun, cu toată bucuria din lume, că primarul orașului nostru, că președintele consiliului județului nostru, că directorul Ansamblului ,,Doina Gorjului” mi-au fost alături, acum când am inițiat un astfel de proiect de asemenea anvergură.
R.: Ce v-ați dori în plus față de ce ați realizat până acum?
R.C.: Cât trăiesc, cât sunt sănătoasă, întotdeauna voi dori lucruri în plus față de ceea ce sunt azi. Începem să murim că nu mai avem putere de-a opta iar eu îmi doresc să fiu model pentru generațiile viitoare. Îmi doresc să evoluez, desigur Și, fiecare an pe care-l trăiesc să aibă o însemnătate anume, pentru că oamenii se definesc prin acțiunile lor.
Ca să pot face lucruri deosebite, trebuie să ai o relație bună cu tine în primul rând, să fii împăcat cu defectele pe care le ai si să te iubești. Sunt naturală și iubitoare cu oamenii, pentru că Dumnezeu m-a lăsat să le descrețesc frunțile iar pe a mea a avut grijă tot Cel de sus să o netezească.
R.: Aveți un băiat, un copil minunat de care sunteți foarte mândră. Vă moștenește talentul, vocația?
R.C.: Aici Dumnezeu, a fost încă o dată bun cu mine și mi-a dat un copil cu o trăire interioară sensibilă, parcă geamănă cu a mea, un copil înțelept care, culmea, la vârsta lui de 27 de ani are o înțelepciune încât uneori îmi este un bun sfătuitor.
Mi-a moștenit vocea, harul, finețea cu care ascult versuri, însă oamenii sunt diferiți și eu am înțeles la un moment dat că nu poate fi copie a mea, ca are viața lui, are emoția lui și chiar și inhibarea face parte din noi, iar el, pe cât este de talentat, într-o intersectare cu publicul este extrem de emotiv.
Mi-ar fi plăcut mult să cânte pentru că cei care îl cunosc știu că eu nu exagerez acum când spun că este un munte de talent si are o aliură… pentru a cânta, dar noi toți avem dreptul să alegem în viața noastră modul de a trai. Eu o să îl susțin în orice vrea să întreprindă. N-am știut niciodată cui să-i mulțumesc mai mult decât lui Dumnezeu pentru că, deseori, spun că eu doar de mână cu Dumnezeu am reușit. Am reușit sa-l cresc frumos chiar dacă in multe dăți am lipsit. A fost cuminte și a înțeles că dacă face lucruri rele eu aș putea să mor de supărare și n-a făcut.
R.: Ați atins un subiect despre iubire și știu că melodiile dumneavoastră sunt în mare parte despre dragoste. Povestim puțin despre asta. Transmiteți un gând pentru oameni. Este vorba și despre sacrificiu?
R.C.: Fără sentimente și trăiri, îți împietrești viața, inima.
Poate nu este cel mai bun lucru pe care-l fac, însă înaintea rațiunii eu am pus inima și chiar dacă mi-a adus suferințe tot așa aș face până la final. Când cânt în fața publicului mă încearcă o trăire pe care nu o pot descrie în cuvinte, mă simt alt om și am impresia că toată lumea este a mea, mai ales atunci când ochii tuturor sunt ațintiți asupra a ceea ce sunt în întregime. Pare bizar, dar parcă mă desprind de mine și sunt a lor. Când vorbesc despre publicul gorjean am două moduri de a privi lucrurile. Aici, acasă, am sentimentul căldurii oamenilor care într-o mare măsură mă cunosc, îi văd, sunt de-a lor și trăiesc printre ei, însă asta nu înseamnă că îmi este ușor, ci înseamnă că de fiecare dată eu trebuie să arăt măcar puțin în plus pentru că ei sunt deja obișnuiți cu mine.
Am emoții când cânt în orice moment, chiar și atunci când merg la evenimente particulare, pentru că și aceea tot o scenă este.
Când mergi la o petrecere, la un eveniment privat, țelul este același: de a cuceri, de a fi cea mai bună, de a fi cât mai plăcută și, desigur, că asta înseamnă o zbatere interioară intensă. Dar când simt iubirea oamenilor și când mă așteaptă în spatele scenei să mă îmbrățișeze,și să-mi spună cuvinte admirative, frumoase, uit tot greul de până atunci. Am cântat mereu cu mintea și cu sufletul.
R.: Ce planuri aveți, ce veți face mai departe?
R.C.: Nu mă pot opri din a aduna costume populare, nu mă pot opri din a scrie versuri, nu mă pot opri din a face în fiecare an la începutul lui în mintea mea un mod pe care să-l petrec în acel an, să mai aduc ceva în viața mea. Voi scrie și voi cânta pentru oameni și voi merge întotdeauna cu zâmbetul pe buze, oricum ar fi viața mea!
R.: Dacă ar fi să schimbați ceva, ce ați schimba?
R.C.: Este o întrebare generală… Dacă ar trebui să schimb ceva la mine, mi-ar mai trebui niște ani de tinerețe, însă viața este ireversibilă și o să mă bucur de aceștia pe care îi am, ce o să-i trăiesc cu toată intensitatea. Dacă mă refer la oameni, în general, aș schimba percepția lor de a trăi, sau cel puțin a unora. I-aș învăța să iubească, i-aș învăța să fie buni, I-aș învăța să trăiască în armonie, pentru că trăim niște timpuri pe repede înainte și uităm că cel mai frumos sentiment din lume este să fii bun și să iubești, cu toată puterea ta, pe cel de lângă tine.
R.: Despre dor, neîmpliniri
R.C.:Viața mi-a luat dar mi-a și dat. Am și eu neîmpliniri, ca oricine, dar am încercat să le depășesc cântând. Prezența dorului este semnul unui suflet viu și cât ar fi de chinuitor este o încântare, o cale de a conștientiza faptul că iubești. Dragostea este vitamina pentru existența frumoasă. Cred foarte mult în iubire și cred că ne străduim să nu reprimă de parcă ar fi ceva periculos. Ne pierdem întâi curajul de a vorbi despre iubire pentru că gestul poate fi interpretat ca slăbiciune. Dar iubirea are mult mai multe nuanțe decât cele pe care suntem dispuși să le percepem. Cred total în iubire și cred că eu sunt o ,,victimă” absolută a iubirii. Tot ceea ce fac și spun de când mă trezesc și până adorm este raportat la iubire.
R.: Ce persoane aveți alături, aveți oameni pe care să vă bazați, la nevoie?
R.C.: M-am bazat pe mine mereu pentru că, într-o oarecare măsură, oamenii m-au trădat și când am mai făcut un pas spre mai departe m-au făcut să plâng. Am auzit lucruri multe despre care eu nu știam că le fac sau că le știu. Apoi, unii din ei au plecat și m-au lăsat goală ca un magazin din care iei toată marfa și mai rămân zidurile. Iar dacă mă refer la oameni pe care îi apreciez sunt două segmente: îmi plac aceia simpli care se stânjenesc să facă o fotografie cu mine, aceia care își cer scuze când mă sună doar pentru a-mi arăta prețuire iar ei sunt aceia care au mult bun simț și au rămas cu valorile cu care am crescut mulți dintre noi, Au rămas cu rușine, cu blândețe, cu adevăr, chipul lor nu știe să mintă.
Și, apoi, îmi plac oamenii puternici, oamenii care cum se spune, au mâncat pământ pentru ceea ce sunt, oamenii care au rupt munții în două și pe care i-am privit întotdeauna cu admirație fabuloasă și am căutat cât am putut, atât cât mi-a permis poziția mea socială să mă alătur lor, să pot privi cum vorbesc, cum gestionează lucruri, dacă gesticulează, cum se impun și în ce constă puterea de a merge mai departe
Eu sunt un om atât de simplu, dar atât de complex… iar cu mine este foarte greu de trăit pentru că am din zborul păsărilor, pentru că am din singurătatea cucului, pentru că am lacrimi pentru ce este foarte frumos și pentru că ele îmi cad atunci când sufletul doare. Cunosc oameni împietriți și ei nu-mi sunt exemplu.
R.: Prin tot ce faceți, încercați să aduceți bucurie și împlinire celor care vă ascultă, celor din jur, apropiaților dumneavoastră, într-un fel în care ați vrea și cred că și reușiți, într-o oarecare măsură, să schimbați lumea în bine. Totuși, dacă ar fi să vorbiți despre regrete, care ar fi acestea?
R.C.: Cred că mi-am sacrificat puțin părinții care se poartă cu mine ca niște copii care nu vor să facă gălăgie încât eu să mă dezvolt în liniște, apoi cred că am sacrificat timpul cu copilul meu deși nu i-am lipsit constant, ci când și când, în rest celelalte sacrificii sunt insignifiante față de tot ceea ce mi-am dorit să fiu și tot ceea ce sunt azi.
Roberta Crintea ține, în încheiere, să le adreseze câteva cuvinte oamenilor care o apreciază, o susțin și-i iubesc melodiile:
,,Vă mulțumesc tuturor pentru atâtea flori presărate în suflet, mulțumesc tuturor celor care îmi vizitează profilul, vizibil și invizibil, și le doresc în viața lor să existe iubire și fericire fără chip iar dacă are și chip înseamnă că au reușit! Vă aștept la concert vă aștept să vă văd zâmbind și să mă bucurați cu prezența dumneavoastră. Până atunci, să ne fim alinare unii altora!”, a fost mesajul îndrăgitei gorjence.
A consemnat Mihaela C. Horvath
