Alături de alte manifestări îndatinate, colindele fac parte din spiritualitatea tradițională românească, dăinuind în spațiul carpato-danubiano-pontic de aproape 2000 de ani. De altfel, cercetătorii români și străini recunosc unanim contribuția strămoșilor noștri la practicarea acestor obiceiuri și mai mult decât atât, transferul lor spre diverse popoare din zona centrală și sud-estică a Europei. În fond, este vorba de un rit istoric ce vine de dincolo de creștinism, sub zodia păgână, fiind legat de calendarul și schimbarea anului și abia apoi va îmbrăca haina religioasă, proslăvind nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și astfel colindele ne ajută să înțelegem rostul și frumusețea lor, starea de spirit și de cultură a înaintașilor noștri, veniți dinaintea procesului de formare a poporului român, asemenea atâtor obiceiuri ce dăinuiesc neîntrerupt în cursul veacurilor, cât și coabitarea și contribuția acestora la organizarea și consolidarea vieții religioase în țara noastră.
Până la urmă, ele sunt un amestec de elemente mitice și religioase, dar și elemente realiste, redând peste timp imaginea unei lumi cu tot ceea ce înseamnă aspirațiile, bucuriile, îngrijorările dar și speranțele oamenilor. Și au trecut două milenii de când an de an, colindatul și colindătorii, îmbrăcând haine de sărbătoare, transmit oamenilor mesaje pentru un viitor mai bun sau despre nașterea și misiunea Mântuitorului, într-o frumusețe de melos și de imagini oferite generos de cele peste150 de tipuri de colinde existente în folclorul românesc. Amintim și câteva dintre ele: ,,Astăzi s-a născut Hristos”, ,,O ce veste minunată”, ,,Domn domn să-nălțăm“, ,,Am plecat să colindăm”, ,,Nouă azi ne-a răsărit”, ,,Colo sus pe lângă lună”, ,,Astăzi Cel prea lăudat”, ,,Iasta-i seara de Crăciun”, ,,Școala gazdă din pătuț”, ,,Sloboza-ne gazdă în casă”, etc. Menite să influențeze în sens favorabil viața oamenilor și să-i apere împotriva forțelor malefice, care se spune că ar bântui lumea, colindele, cu trăirile și sentimentele lor cele mai autentice, au la origini și demersuri magice, vizând printre altele sănătatea, bunăstarea și fericirea oamenilor, belșugul familiei cum ar fi fertilitatea pământului și chiar puterea de a schimba cu folos mersul comunității și al mediului înconjurător. Apoi, colindele mai reprezintă și expresia unor rituri și ritualuri care pot influența în bine viitorul, să învingă răul, uneori eroic, în momentele dificile ale vieții, să-i ocrotească pe tineri – fete și băieți, șamd.
Și totuși, în procesul îndelungat de demitizare și demagizare al gândirii umane, colindele își vor pierde treptat din înțelesul și funcțiile lor originale, devenind mai degrabă o modalitate de urare si felicitare la cumpăna dintre ani sau cu ocazia sărbătorilor de iarnă, îndeosebi a Crăciunului. În felul acesta sistemul tradițional al colindelor și al repertoriului de colinde a devenit penetrabil, fiind expus înnoirilor sau improvizațiilor de tot felul. Dar pentru oameni rămâne benefică gândirea creștină care a făcut posibilă apariția colindelor religioase cu o tematică biblică și evident cu un conținut etico-moral și mobilizator. Nu în ultimul rând, compozitori de prestigiu au creat pe tiparele vechilor colinde populare valori folclorice noi, propulsându-le în lumea marilor concerte, dar și în rândul și pe scena sărbătorilor specifice și tradiționale românești. Și ceea ce este mai important că ele dăinuie neîntrerupt pe pământul din care au răsărit, înălțându-se cum grăia și Lucian Blaga: ,,În lumina de soare a vieții, nu doar cu marea lor poezie, ci și cu sentimentele și speranțele oamenilor” sau vorba creatorului anonim, în dorința de mai bine: ,,Și se naște Domnul Sfânt/ Că vrem pace pe pământ/ Am vrea puțin mai bine/ Să nu ne fie rușine/ Să muncim, dar mai cu spor/ Să avem și noi un viitor!”
LA ANUL ȘI LA MULȚI, MULȚI ANI!
Prof. VASILE IROD
