Nu poţi să nu îi observi, sunt peste tot, pe stradă, în magazine, în mijloacele de transport, fac parte din peisajul cotidian al ţării şi în anii de după revoluţie, al Europei. Cerşetorii României au devenit cerşetorii Europei, de ce să nu împărţim frăţeşte ceea ce numim cultură şi civilizaţie sau, mai nou, unitate prin diversitate? Legile noastre incriminează astfel de activităţi, oamenii în uniformă îi pun pe fugă pe beneficiarii milei concetăţenilor, le mai dau şi câte o amendă din când în când, dar fenomenul persistă şi îl acceptăm tacit, considerând că nu este chiar unul dintre marile rele ale societăţii. Din presa scrisă şi de la TV aflăm veşti despre concetăţenii noştri din Franţa, Spania, Italia, unde grupuri mari de cerşetori români au acaparat piaţa de profil şi despre interacţiunea acestora cu autorităţile locale şi centrale, despre măsuri, adesea ineficiente, de contracarare a fenomenului. Inventivi şi plini de speranţă, o parte dintre cerşetorii noştri s-au mutat mai spre nord, au ajuns până în Peninsula Scandinavică, hotărâţi să beneficieze de bunătatea şi înţelegerea unui popor lipsit de griji şi nevoi. Care a fost rezultatul? Punct ochit, punct lovit. Puşi în faţa unor manifestări nemaiîntâlnite, nordicii blonzi şi cu suflet mare (se poate citi şi naivi) pur şi simplu i-au adoptat pe amărâţii cu mâna intinsă, le-au dat bani şi haine, le-au cumpărat mâncare, după care au încercat să desluşească motivele pentru care au apelat la situaţii umilitoare, trebuie să fi fost ceva greu de acceptat. Dezvoltând ideea de a fi apelat la ultima soluţie pentru supravieţuire, o doamnă, sociolog se pare, încerca să îşi închipuie cum ar fi fost ca ea să ajungă în situaţia de a cerşi în România, la Bucureşti, Târgu-Jiu sau Timişoara, oraşe din care au declarat că sunt cerşetorii români. Simplu, stimată şi simpatică doamnă, nu ar fi fost nicicum, în România schemele de personal sunt complete, iar posturile sunt blocate. Cu greu îţi găseşti un loc în branşă, tocmai din acest motiv noii dumneavoastră protejaţi au ales drumurile europene şi mila deţinătorilor de euro, invocată insistent în locurile publice. Cetăţenii suedezi privesc cu înţelegere nedisimulată noul fenomen care le-a trecut graniţele şi consideră că este obligaţia lor să îi ajute pe aceşti nefericiţi ai sorţii, ceea ce este lăudabil de altfel, interesant va fi de văzut cum vor reacţiona după doi sau trei ani de convieţuire cu actualii lor protejaţi. Veniţi în grupuri din Bucureşti, Timişoara, Târgu-Jiu şi alte localităţi, cerşetorii dorm pe străzi, întreaga activitate fiind numai în faza de „ organizare de şantier”. Interesant este cum vor percepe fenomenul suedezii după adevărata instalare a noilor veniţi, în mare parte cu acordul şi ajutorul localnicilor. Suntem convinşi că vor reacţiona la fel, pozitiv, fiind cetăţeni europeni model, adepţi ai conceptului de unitate prin diversitate. Până atunci, „trai la rai baro”, cum ar zice un prieten de-al meu, minoritar.
A.P.
