După moartea lui Eminescu, publicistul D. Teleor a luat un interviu D-nei Maria Flechtenmacher, soţia compozitorului muzical A Flechtenmacher, care locuiau pe str. Domniţa Anastasia din Bucureşti. Iată cele aflate:
– „D-ta, d-nă ai cunoscut desigur pe Eminescu ?
– Pe Eminescu ? cum nu. A fost sufleur la teatru. Un tânăr cu părul cam lung şi cu mustăţile rase.
– Aşa se purta?
-Da. Ah! La Cernăuţi, în Bucovina a avut haz…
– Ce?
– Eu eram cu trupa lui Pascaly, care da reprezentaţii în Cernăuţi. Eminescu, sufleurul, umbla cu nişte ghete rupte, în nişte haine….vai de lume.
– Şi?
– Şi l-a observat Pascaly, directorul. Acest artist avea ceva din şcoala vechilor actori: prestanţa, aerul silenţios. Când mergea pe drum ţinea capul ca Napoleon. Mă mir cum de a văzut el ghetele rupte ale lui Eminescu!
– I-a făcut observaţii?
– Nu. L-a întrebat dacă nu are altele mai bune. Poetul i-a răspuns că nu are.
– Păi să-ţi cumperi…
– Să-mi cumpăr….dar n-am parale.
– Poftim 50 de lei…. Să-mi vii diseară cu ghete şi cu haine! M-ai înţeles?
– Am înţeles, îi răspunse Eminescu, care umflă banii şi plecă prin oraş.
Când se întoarse seara, Pascaly îl luă din scurt:
– Ai cumpărat ghete şi haine, domnule ?
– Da!
– Unde sunt?
– Uite-le.
Şi-i arătă operele complete ale lui Goethe şi alei lui Heine:
– Uite, Goethe şi Heine….”[1]
1. Eminescu. Un veac de nemurire. Editura Minerva, Bucureşti, 1990, pag. 142
Consilier juridic pr, Ion M Ungureanu – Ţicleni-Gorj
