Duminică, 24 aprilie (+) Învierea Domnului (Sfintele Paşti) Toate ale praznicului: Ap. Fapte 1, 1-17 Luni: (+) Sfintele Paşti; Sf. Mare Muc. Gheorghe, purtătorul de biruinţă; Marţi: (+) Sfintele Paşti, când trăim cu toţi bucuria celei mai mari sărbători a creştinătăţii, aceea care marchează miracolul Învierii Domnului, minunea care poate aduce pacea la fruntariile ţării, linişte sufletească şi apropiere de familie, mai ales că spiritul acestei sărbători este păstrat peste tot în lume prin slujba de sâmbată seara, când se primeşte Lumina Sfântă, şi prin creştinescul: «Hristos a Înviat!». Credem că în Sfânta şi Marea Duminică a Paştilor, toţi creştinii prăznuiesc, aşa cum se cuvine, Învierea Domnului Hristos, că la această Sărbătoare oamenii se iartă unii pe alţii şi se împacă între ei, arătând astfel unirea lor cu îngerii şi cu Dumnezeu!
,,Nu te atinge de Mine, că încă nu m-am suit la Tatăl Meu” (Ioan 20,17)
Învierea lui Hristos s-a petrecut chiar la miez de noapte, când Mormântul era păzit de ostaşii romani străjeri, iar, la un moment dat s-a cutremurat pământul şi un înger a coborât din cer şi a răsturnat piatra ce se afla pe Mormânt. Văzând această minune, ostaşii s-au speriat şi au fugit imediat, iar, după ce a trecut miezul nopţii, chiar spre revărsatul zorilor, au venit femeile la Mormântul Sfânt. Învierea a fost cunoscută, întâi de Maica Domnului, care stătea la Mormânt împreună cu Maria Magdalena, aşa cum se relatează în Evanghelia de la Matei. Evangheliştii spun că Iisus Hristos S-a arătat prima dată Mariei Magdalena, cum prezinta Evanghelia de la Marcu 16,9 şi aceasta a văzut atunci îngerul care stătea pe piatră, după care a plecat la apostolii Lui – Ioan şi Petru – şi le-a vestit şi lor Învierea. După aceea, s-a întors la Mormânt împreună cu Maria, care era mama lui Iacob şi vară cu Maica Domnului, dar, şi soţia lui Cleopa, unde au fost întâmpinate de către Însuşi Iisus Hristos, Cel Care le-a spus: ,,Bucuraţi-vă”. Atunci, ele s-au bucurat nespus şi s-au apropiat de Domnul, atingându-I preacuratele Lui picioare! Apostolii Petru şi Ioan au venit şi ei la Mormânt, iar, apoi, Ioan a intrat înăuntru şi a pus mâna pe giulgiu şi pe marama capului. La revărsatul zorilor, Maria Magdalena a venit iar la Mormânt împreună cu celelalte femei pentru a se încredinţa din nou de cele văzute. Ea s-a uitat în Mormânt şi a zărit doi îngeri care străluceau în lumină şi care i-au spus: «Femeie, de ce plangi? Pe cine cauţi? Iisus Nazariteanul…S-a sculat, nu este aici». Celelalte două femei, văzându-L pe Domnul în afara Mormântului, stăteau în faţa Lui plângând. Maria Magdalena, întorcându-se şi văzându-L şi ea pe Hristos stând în faţa celor două femei, pe moment i se păru că e grădinarul, Mormântul aflându-se într-o grădină. Atunci, Mântuitorul o strigă: ,,Marie!”, iar ea, recunoscându-I imediat glasul a vrut să-L atingă, însă, El i-a zis: ,,Nu te atinge de Mine, că încă nu m-am suit la Tatăl Meu” (Ioan 20,17). Apoi, i-a zis ca să meargă şi să le spună la fraţii Săi ceea ce a văzut şi a auzit, iar, Maria Magdalena a făcut aceasta. Despre Învierea Domnului, unii spun că a fost la «prima cântare a cocoşilor», dar, paznicii Mormântului au mers şi au povestit arhiereilor cele întâmplate, pentru ca apoi să fie mituiţi de către arhierei pentru a spune că ucenicii lui Hristos au mers pe timp de noapte şi L-au furat (Matei 28, 11-15). În acea seară, ucenicii s-au adunat cu toţi din cauza iudeilor şi cu toate că aveau uşile închise, Iisus a intrat la ei şi le-a vestit: ,,Pace vouă!”, după care s-au bucurat foarte mult şi au primit lucrarea Preasfântului Duh. Cele trei zile despre care se spune că au trecut până la Învierea Domnului Iisus Hristos erau socotite de către evrei astfel: seara de joi şi ziua de vineri făceau o zi, noaptea de vineri şi toată sâmbata făceau o altă zi, iar, sâmbată noaptea şi o parte din duminică alcătuiau a treia zi, iar, în acest fel, Mântuitorul «a înviat a treia zi după Scripturi». Învierea Domnului, cea mai veche şi mai importantă sărbătoare a creştinătăţii este singura minune care li se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă, spunea părintele Arsenie Boca, iar, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor creştinii comemorează, prin post şi rugăciune, patimile şi Răstignirea lui Iisus Hristos, pentru ca în Duminică, în ziua sfântă a Paştelui, să celebreze Învierea lui Iisus, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul Său. Ca o mică paranteză, să spunem că «Pesah»-ul evreiesc avea loc în noaptea de 14 – 15 a lunii Nisan, când era lună plină, şi a fost sărbătorit pentru prima dată de către evrei în jurul anului 1400 î.Hr. Cuvântul ebraic «Pesah», al vechilor iudei, însemna trecerea sau aducerea lumii de către Dumnezeu de la nefiinţă la fiinţă, iar apoi a semnificat trecerea poporului israelitean din robia egipteană la libertate. Începând cu anul 33 d.Hr, Paştele evreiesc a coincis cu patimile, răstignirea şi învierea lui Iisus, lucru care a stat la temelia Bisericii creştine! Sunt evenimente care pentru creştini vor căpăta tot numele de Paşte. Dacă mielul pascal a prefigurat încă de atunci sacrificiul şi jertfa de pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, Paştele a continuat să reprezinte pentru creştini o trecere: de la moarte la viaţă, dar şi o trecere de la robia păcatelor la starea de libertate a oamenilor. Aceasta este explicaţia preluării termenului de Paşte de către religia creştină de la cea ebraică. Poate că e bine să explicăm, ce înseamnă cuvintele lui Iisus, că ,,Totul s-a împlinit”! Cuvântul lui Iisus, „Totul s-a împlinit” înseamnă că și-a îndeplinit misiunea pe Pământ, a trecut prin patimile prin care a trebuit să treacă pentru a ierta toate păcatele oamenilor! Deci, întregul Plan al lui Dumnezeu a fost perfect împlinit. Cuvintele lui Iisus pe Cruce: „S-a sfârşit”, înseamnă că tot ceea ce este scris este împlinit. Hristos, cu moartea Sa, a plătit prețul întreg al răscumpărării noastre şi totul a fost realizat la măsura perfectă. Cuvintele pe care le-a spus pe Cruce sunt edificatoare: „Părinte, iartă-i, pentru că nu știu ce fac”! Iisus a mărturisit: ,,Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine…” (Ioan 14:6). Biblia arată foarte clar că învierea lui Iisus a fost şi o înviere fizică, nu doar una spirituală, așa cum susțin unele culte, pentru că Iisus Hristos din Nazaret a murit de o moarte fizică și a înviat fizic din morți. Când Iisus a văzut-o pe mama Sa și pe ucenicul pe care-l iubea, care era de față, i-a zis mamei sale: ,,Femeie, iată fiul tău. …”. Că Iisus nu este fiul său, ci că a fost trimis și că discipolul pe care îl iubea cel mai mult era adevăratul său fiu, apoi i-a spus ucenicului: ,,Iată mama ta”!
,,Pace vouă!” ,,Bucuraţi-vă”!
Creştinii nu sărbătoresc în fiecare an la aceeaşi dată Paştele, ci, există date diferite de sărbătorire a Paştelui la catolici şi la alte rituri creştine apusene, pe de o parte, şi ortodocşi, pe de altă parte. În timp ce catolicii au început să prăznuiască Paştele după noul calendar, Bisericile creştin-ortodoxe au rămas la sărbătorirea după vechiul calendar, care indica echinocţiul şi luna plină la date care nu mai corespundeau cu datele astronomice, şi aşa se explică decalajul existent şi astăzi. De altfel, Învierea Lui Iisus Hristos este importantă din mai multe motive, pentru că în primul rând, ea mărturiseşte despre puterea imensă a Lui Dumnezeu, iar, a crede în înviere înseamnă a crede în Dumnezeu! Deci, dacă Dumnezeu există cu adevărat, pentru El este Adevărul, dacă a creat universul şi are toată puterea asupra lui, atunci, El are puterea de a învia din morţi! Dacă El nu are o astfel de putere, El nu este Dumnezeul vrednic de credinţa şi închinarea îndoielnicilor! Doar El, Care a creat viaţa, poate aduce învierea după moarte, doar El poate învinge grozăvia morţii şi a războiului, a morţii pandemice, numai prin învierea lui Iisus Hristos din mormânt, Dumnezeu ne aduce aminte de suveranitatea Sa absolută asupra vieţii şi a morţii! Pe de altă parte, Învierea lui Iisus este o mărturie şi o dovadă pentru învierea oamenilor, acesta fiind un adevăr de bază al credinţei creştine. Spre deosebire de celelalte religii, doar creştinismul are un fondator care transcende moartea şi care promite că urmaşii Lui vor face acelaşi lucru, iar, pentru că toate celelalte religii au fost întemeiate de către oameni şi profeţi, al căror sfârşit era mormântul, noi, creştinii avem acea mare mângâiere a faptului că Dumnezeul nostru a devenit Om, a murit pentru păcatele noastre şi a fost înviat a treia zi. Mormântul nu L-a putut ţine, pentru că El trăieşte şi astăzi şi stă la dreapta lui Dumnezeu-Tatăl în ceruri! Sărbătoarea Paștelui simbolizează bucurie, lumină și speranță, iar, credincioșii din întreaga lume primesc marea sărbătoare a Paștelui cu iubire, împlinire sufletească și veselie! În cele trei zile ale Învierii ard în văzduh trei candele mari pe care nu le vede nimeni! De asemenea, Sărbătoarea Paștelui este și un prilej de reuniune cu membrii familei, când se lasă deoparte grijile și problemele de zi cu zi, iar gândurile se îndreaptă către fapte bune și clipe de recunoștință. Cele mai multe tradiții și obiceiuri ale zilei de Paște se referă în principal la cinstirea cum se cuvine a acestei sărbători, la bunul mers al vieții și al treburilor, la sănătatea familiei și la sporul casei. De aceea, în ziua de Paști, cum te scoli, să te uiți în cofa sau în vadra cu apă, că vezi bine peste an. În mai toate zonele țării există obiceiul ca în dimineața zilei de Paște, membrii familiei să se îmbrace în haine noi, curate și să meargă la biserică pentru a lua ,,paște”. Fiecare dintre aceștia trebuie să aibă ou roșu în buzunar. Astfel că, după ce vor ieși din biserică, vor ciocni tradiţionalele ouă roşii în timp ce rostesc binecunoscuta formulă ,,Hristos a Înviat”, la care se răspunde cu ,,Adevărat a Înviat”. Se mai spune, de asemenea, că din primul ou ciocnit este bine să guste toată familia pentru a fi împreună întotdeauna. Acest ou trebuie spart de capul familiei, care îl împarte în atâtea bucăți câți membri are familia. În esenţă, să apreciem că Învierea este o victorie triumfătoare şi glorioasă pentru fiecare credincios. Iisus Hristos a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi El vine iarăşi pentru noi în fiecare an! Cei morţi în Hristos vor fi răpiţi, iar cei care rămân în viaţă, până la venirea Lui, vor fi schimbaţi într-o clipă şi vor primi trupuri noi şi glorioase (1 Tesaloniceni 4:13-18). De ce este importantă învierea lui Iisus Hristos pentru mântuire? Ea demonstrează că Dumnezeu-Tatăl a acceptat jertfa lui Iisus pentru noi, ceea ce dovedeşte că Dumnezeu are puterea de a învia din morţi! De asemenea, ne garantează că acei care cred în Hristos, nu vor rămâne morţi, ci vor fi înviaţi pentru viaţa veşnică. Aceasta este speranţa noastră binecuvântată, AMIN!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
