În Duminica a 2-a după Paşti (a Sf. Apostol Toma); Ap. Fapte 5, 12-20; al Sfântului: Fapte 12, 1-11; Ev. Ioan 20, 19-31, a Sfântului: Ioan 15, 17-27; 16, 1-2; glas 1, voscr. 1, la Sfânta şi Dumnezeisca Liturghie oficiată în lăcaşele de cult, în Evanghelia după Ioan sunt prezentate două dintre apariţiile Mântuitorului Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi, ca o încredinţare a faptului că sfânta noastră Biserică ne arată că Mântuitorul a biruit moartea prin jertfa Sa şi ne-a dăruit exemplul vieţii veşnice, iar, prin aceasta, biruinţa Preasfintei Treimi, care este de acum împărtăşită oamenilor. Aşadar, Duminică, 23 aprilie 2023, se va citi la Sfânta Liturghie următorul cuvânt evanghelic: «Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc şi le-a zis: ,,Pace vouă”! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci, s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Iisus le-a zis iarăşi: ,,Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi”. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: ,,Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute”! Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: ,,Pace vouă”! Apoi a zis lui Toma: ,,Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: ,,Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”! Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus Hristos înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţă în numele Lui» (Ioan 20, 19 – 31), iar, în acest fel, Dumnezeu ne arată că Sfântul Apostol Toma s-a vindecat de o credință îndoielnică, şovăitoare, incompletă, ca și noi, auzind acestea, să credem în cele întâmplate cu Hristos!
,,Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios”!
Aşa cum ne precizează Sfânta Evanghelie, în prima zi a Sfintelor Paşti, seara, ne spune Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan, S-a arătat Iisus Hristos Cel înviat ucenicilor Săi, ascunşi de frica iudeilor, într-o cameră încuiată din Ierusalim şi le-a spus: ,,Pace vouă”! După ce i-a liniştit pe aceştia, pentru că erau tulburaţi şi cuprinşi de frică, şi i-a încredinţat de Învierea Sa din morţi, arătându-le mâinile şi coasta străpunse de cuie şi suliţă pe cruce, le-a spus: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20, 21), iar, prin acest îndemn, Domnul i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, având misiunea să vestească Evanghelia mântuirii la toate neamurile pământului. Dar, cum Apostolul Toma nu era cu ei, Hristos Domnul revine, peste opt zile, ca să-l încredinţeze şi pe el de Învierea Sa. Acest fapt ne învaţă că Hristos are pentru fiecare dintre noi un plan de aducere la adevărata cunoştinţă şi că nu precupeţeşte nici un efort pentru a Se îngriji de orice om. Chiar, mai mult, Hristos a dorit ca toţi apostolii Săi să Îl vadă înviat, pentru ca propovăduirea să nu fie doar din auzite, ci, din cunoştinţa cea adevărată, din încredinţarea argumentată a realităţii. Pe nedrept supranumit «necredinciosul», Apostolul Toma este modelul celui care doreşte să se împărtăşească pe deplin de realitatea Învierii lui Hristos, dar şi prototipul celui care se împărtăşeşte de raţionalitatea credinţei sale. Toma nu contestă adevărul Învierii, nici nu se îndoieşte în sufletul său, ci doreşte să fie, asemenea celorlalţi ucenici, martor al lui Hristos Care a trecut prin moarte! De aceea, poate că Îl provoacă pe Dumnezeu, ştiind că în Atotputernicia Sa, Acesta îl va cerceta. Toată istorisirea întâlnirii Sf. Apostol Toma cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat constituie şi un prilej de reflecţie despre relaţia dintre investigaţiile ştiinţifice şi istorice ale adevărurilor religioase şi credinţa simplă a omului obişnuit, mai ales că astfel de investigaţii sunt de maximă importanţă în lumea contemporană. Chiar scepticismul Apostolului Toma se baza pe chestiuni de o reală importanţa pentru el, nu doar nişte afirmaţii tangenţiale, astfel încât să fie ignorate fără prea multă preocupare! Constatăm, aşadar, că Apostolul Toma dorea să ştie adevărul şi atunci, ca urmare, Domnul i-a dat lui Toma întreaga dovadă empirică pe care o ceruse, ce-i drept, cu o nouă îndreptare spre fericire: „Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut” (In 20,29), mai ales că mărturisirea lui Toma a fost profundă şi mai ales consecventă. Mai constatăm faptul că Apostolul Toma este şi întruchiparea spovedaniei, dovedindu-se cel care se apropie îndoielnic de Hristos, dar cu fermitate, nesigur, însă, cu dorinţa de a afla sincer adevărul! Iar, odată încredinţat de Hristos-Dumnezeu, iniţial şovăitorul Toma se ridică precum un apostol mărturisitor şi jertfelnic, pentru că s-a şi împărtăşit din mărturia Lui Hristos. Apostolul Toma este un exemplu edificator pentru noi, astăzi, deoarece scepticismul nu e un păcat dacă aflarea Adevărului e preocuparea noastră ultimă şi mântuitoare. În acest sens, dovezile ne pot fi date de Dumnezeu Însuşi, iar, acestea, pot să nu fie acceptate de către cei care nu au această preocupare, mai ales că Dumnezeu ne arată că Sfântul Apostol Toma s-a vindecat de o credință îndoielnică, şovăitoare, incompletă, ca și noi, auzind acestea, să credem în cele întâmplate cu Hristos!
,,Ai văzut și ai crezut. Dar fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut”!
În concluzie, Duminica Tomii sau Duminica Sfântului Apostol Toma ne învață că omul poate fi vindecat de îndoiala raţionalistă asupra credinței şi aşa cum Sfântul Apostol Toma s-a convins de Învierea Domnului prin faptul că a atins coasta şi rănile Sale, la fel și noi suntem îndemnați să credem în Învierea Mântuitorului Hristos, Cel devenit Izvor al învierii fiecăruia dintre noi, de la primul și până la ultimul om care s-a născut sau se va naște în istoria societăţii umane. Înțelegem, așadar, că Apostolul Toma, nu doar că a crezut acum în Hristos Cel Înviat, dar, a mărturisit și dumnezeirea Acestuia! Întâlnirea cu Hristos Domnul Cel Înviat a declanșat o stare de credință care l-a transformat pe Apostolul Toma, dintr-un om cu o credință sovăitoare, ezitantă şi nedeplină, într-un mărturisitor şi într-un propovăduitor, nu doar al Învierii Domnului, dar și al dumnezeirii Lui. În consecinţă, Sfântul Apostol Toma s-a vindecat de o credință îndoielnică, sovăitoare, incompletă, aşa cum avem de multe ori, noi, păcătoşii! Să înţelegem, aşadar, că rostul Evangheliilor este acela de a ne cultiva și de a ne întări credința, deoarece rodul credinței este viața veșnică. De aceea, credința nu este un exerciţiu intelectual sau o simplă deducţie logică, ci, o relaţie trainică, o legătură vie, o comuniune vie a omului cu Dumnezeu, oportunitatea care îl ajută pe om să vadă și să înțeleagă lucruri nevăzute cu ochiul fizic al senzaţiei vizuale, ci, cu ochiul inimii! Din acest motiv, Mântuitorul îi spune Apostolului Toma: ,,Ai văzut și ai crezut. Dar fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut”, iar, prin aceste cuvinte înțelegem că sunt fericiţi cei care primesc, acceptă și cultivă cununa credinței, ca o vedere duhovicească ce trece dincolo de ochii trupești. De aici, putem constata că Însuși Hristos Domnul ne cere să fim credincioși Lui și să-L credem că El este Dumnezeu Cel răstignit și Înviat din morți, la fel cum şi lui Toma i-a cerut să fie credincios și nu îndoielnic! Deci, credința noastră este o legătură de taină cu Hristos, care depășește orice proces de compunere și de descompunere, deoarece, prin credință acceptăm și preluăm adevăruri și convingeri pe care Apostolii și Evangheliștii le-au trăit și despre care au aflat de la Însuși Mântuitorul Hristos! Această comuniune de iubire cu Hristos este confirmată de faptul că acei care-L iubesc și cred în Domnul, primesc un sentiment de bucurie mai presus decât bucuria trecătoare şi amăgitoare specifică lumii în care trăim. Prin credință, Îl întâlnim duhovnicește pe Hristos Domnul și-L iubim, iar, această iubire este răsplătită cu o altă formă de iubire, mult mai presus decât sentimentul nostru de iubire profană, pentru că este de sorginte dumnezeiască şi răspândește pace sufletească, mai ales că Dumnezeu ne arată că Sfântul Apostol Toma s-a vindecat de o credință îndoielnică, şovăitoare, incompletă, ca și noi, auzind acestea, să credem în cele întâmplate cu Hristos!
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
