Cine crede că preşedintele PDL, Emil Boc, este singur se-nşeală. E drept că, pe drum, a mai pierdut nişte apropiaţi şi colaboratori de nădejde. La rele, că de bune n-a avut timp. Şi, oricum, cele bune, au fost şi sunt doar la nivel declarativ. Demagogic, adică.
„Şoarecii” au părăsit corabia
Din echipa ori clica, cum vreţi să-i ziceţi, lui Emil Boc, s-au dat deoparte sau au fost mătrăşiţi, nu se ştie exact, pe rând, doi controversaţi şi loiali până la un punct: ba Adriean Videanu, ba Radu Berceanu, ambii foşti demnitari şi din ce în ce mai potenţi oameni de afaceri. Ambii săriţi în barca lui Vasile Blaga şi deveniţi inamici ai preşedintelui Traian Băsescu. Nici preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunză Verde, n-a stat mult pe gânduri. Şi din ideologul sau strategul PDL-Boc a devenit aliatul triumviratului Blaga-Videanu-Berceanu, aşazisul tanc BVB!
Unde ne sunt lăudătorii?
Mai totdeauna Boc-ul fu înconjurat de lăudători, de profitori şi de escroci. Ce mai, o adevărată clică portocalie. Mărită, la fiecare remaniere, ori prin cooptarea altor forţe în arcul guvernamental. Ce-i permite să rămână la putere, chiar şi atunci când este negat prin Moţiune de cenzură. S-a petrecut doar odată, dar, mintenaş, tot el a fost nominalizat alesul preşedintelui Traian Băsescu. Pe motiv că altul mai ascultător, mai nepriceput şi mai slugarnic era greu de găsit.
Megafonul Emil Boc
Paraşutat, acum vreo doi ani şi jumătate, în fotoliul de prim ministru, Emil Boc a condus şi conduce partidul portocaliu, precum şi guvernele Boc 1-6. Nu se poate că a făcut ceva concret şi bine pentru ţară, felicitările şi, foarte rar contestările, ultimele ca o bătaie prietenească pe umăr, venindu-i doar de la Boss-ul din Dealul Cotrocenilor. Plus cele permanente de la Joffrey Francks, Şeful Delegaţiei FMI în România. De multe ori, sau de cele mai multe ori, Emil Boc repetă ce i-au şoptit şefii lui de la Palatul Cotroceni şi cel de la FMI. De parcă Traian Băsescu şi Joffrey Francks ar fi premierii României şi nu megafonul Emil Boc. În cei doi ani şi jumătate de administraţie a averii ţării, Guvernele Boc 1-6 au construit mult mai puţin decât autorităţile locale. Şi cu fonduri şi mai mici faţă de cele avute la dispoziţie de ministere. An de an, Guvernul a risipit bugete uriaşe pe contracte încredinţate mereu oneros, ba chiar suplimentate prin acte adiţionale, totdeauna în favoarea clientelei politice agreate de portocalii. Ori firme apropiate PDL-ului.
Cu mâna-ntinsă
Guvernul Boc, la fel ca-n bancul cu cetăţeanul sovietic căruia i s-a furat nu i s-a dat, a strâns cureaua tot timpul. Iar pentru lefurile bugetarilor, şi ele împuţinate temporar(în realitate definitiv!), pentru pensii şi pentru presupusele investiţii ori pentru cheltuielile curente, toate aceste cheltuieli s-au acoperit prin împrumuturi bancare nesăbuite, de la bănci private. Şi cu dobândă mare, împrumuturile fiind pe termen scurt. De la semnalul dat de preşedintele Traian Băsescu, privind iminenţa unor împrumuturi de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană, România a tot stat cu mâna-ntinsă! Înrobitoarele împrumuturi luate ori abia antamate, în baza unor acorduri cu FMI, au băgat ţara cu gâtul în laţ pentru cel puţin trei-patru generaţii de acum înainte. Numai din cauza primului Acord cu FMI ne aşteaptă rambursări imense – de 17 miliarde de euro în 2013!, care îi vor zdrobi pe contribuabili. Cum spuneam, guvernele primului ministru Emil Boc n-au produs nimic benefic pentru locuitorii acestei sărăcite ţări. Doar câţiva kilometri de autostradă, din cei vreo 860 km pe care-i promiseseră. În rest, doar nişte amărâte de şosele asfaltate prost. Spre a fi cârpite anual, cu alţi bani. Cam acestea sunt singurele investiţii palpabile la nivel central. Măsurile de noi investiţii capabile să creeze noi locuri de muncă au fost doar poveşti de adormit copiii.
Alte autostrăzi şi şosele moderne ca şi în promisiunile anterioare!
Aflat la final de mandat, primul ministru Emil Boc s-a deplasat prin ţară, în aşa-zise vizite de lucru, cu intenţia perfidă de a-şi face campanie electorală pentru a obţine un nou mandat de preşedinte al PDL. Cu suite de susţinători, cu suite de autoturisme, cu SPP-işti şi jandarmi. Totul pe banii publici. De parcă banii de la partid n-ar fi fost tot publici, adică din buzunarul fiecăruia dintre noi, contribuabilii. Şi ce ne spune domnul încă prim ministru Emil Boc? Promite, în continuare, ca la o nouă cacealma, că va împânzi ţara cu şantiere. Chipurile, printr-un parteneriat public-privat, va umple România cu autostrăzi. Ce n-a izbutit ministrul Radu Berceanu va face cât ai bate din palme urmaşa acestuia, Anca Boagiu, favorita preşedintelui Traian Băsescu. Vor fi şosele moderne, cum nici n-am visat, de alte sute de kilometri.
Spitale regionale, în ciuda lui Atilla Cseke!
Cacealmaua nu se opreşte aici şi mai cuprinde mari obiective energetice, canale navigabile şi de irigaţii – Bucureşti-Dunăre şi Siret-Bărăgan, vor apărea spitale regionale de nivel occidental, la care habar nu avem cum va ajunge badea Gheorghe de la ţară. N-a fost uitată nici Elena Udrea, ministresa călare peste două ministere mamut şi doldora de bani – cel al Dezvoltării Regionale şi al Turismului. Vor apărea, precum ciupercile după ploaie, cartiere de locuinţe de câte 10.000 de apartamente fiecare. Nu a precizat oraşele că să nu cumva să tragem nădejde, probabil!
Aceleaşi gogoşi, ca-n 2008!
Revenind la parteneriatele „public-privat”, care-ar avea nevoie de studii de fezabilitate extrem de costisitoare, tot cu bani de unde nu-s, adică de la buget, cacealmaua este clară! Nu se suflă o vorbuliţă despre cine vor fi „partenerii privaţi” ce ne vor pricopsi România, chiar dacă, de vreun an, investitorii străini se tot retrag din ţara noastră. Iar finanţele mondiale încă se clatină. Doar fantasmagoricul Emil Boc vede un mediu de afaceri şi un sistem fiscal extrem de atractive la noi, contrar părerilor analiştilor economici şi realităţii. Ca să nu mai vorbim că noile proiecte ale încă primului ministru Emil Boc reiau aceleaşi gogoşi din programul electoral portocaliu din 2008. Cine să-l mai creadă? Când oamenii văd că li se diminuează veniturile şi li se îngreunează viaţa. Mai săptămânile trecute, însuşi primul ministru Emil Boc, afirma că trebuie să ne aşteptăm la apariţia unor noi taxe şi impozite. Semn că Lege Bugetului (una asumată!) estre nerealistă şi statul se-ndreaptă spre colaps.
P.S. Despre scenariile de după Congresul/Convenţia din 14 mai a PDL, încă nespart, pe altă dată. Cu sau fără Emil Boc!
Ion Predoşanu
