Motto: „Acolo unde nu este Dumnezeu, nu este viaţă – este umbră, care este materie fără spirit, ea este sfârşitul, aşa cum Omul ideal este începutul.” – Părintele Arsenie Boca
Ca fost profesor de fizică şi cu aplicaţie pentru educaţia fizică, preşedintele Klaus Werner Iohannis ştie să şi socotească. Chiar şi greşit, aşa cum a declarat el însuşi că şi-a luat şase case din banii pe meditaţii la fizică, unde, vezi Doamne, se-nghesuie lumea mai ceva ca la matematică ori la limbi străine. Justiţia e de altă părere şi i-a luat înapoi vreo două case, cumpărate cu acte false. A recunoscut, şi va da înapoi statului casele şi chiria primită tot ilegal, dar grasă, de la o bancă.
Omul ce stă cam nemeritat pe Tronul Regilor României, nemţi şi ei la începuturi, chiar dacă Regele Carol al II-lea şi Regele Mihai I s-au născut în România, n-a avut de lucru şi la o sindrofie în Timişoara s-a apucat să se laude cum a muncit el pentru ţară în cele „500 de zile adormite”.
Exceptându-le pe acelea în care a mers în vacanţă la proprietatea sa din Miami Beach, administrată de finuţul său ex-tenisman de mâna a XIV-a, unul Vecerdea pe care a vrut să-l facă Preşedintele Federaţiei Române de Tenis şi n-a izbutit.
Numai că finuţul joacă tenis de câmp cu Naşul Iohannis, care-i prea corpolent pentru sportul acesta alb şi nobil. Motiv de a-i crea o mică boală – bursita subacromială, afecţiunea pentru care a fost operat la Spitalul Militar central „D. Carol Davilla”, preşedintele-jucător de tenis. Pare-se, conform Comunicatului Spitalului Militar Central din Bucureşti că preşedintele s-a refăcut. Ce s-ar fi întâmplat dacă, ferească Dumnezeu, pe timpul anesteziei România ar fi fost atacată şi ţara nu avea comandant Suprem? Ce mai, Iohannis are probleme cu umărul drept. Unde s-a operat cu succes! Are probleme grave şi cu dreapta, aia din politichie, şi fără leac. Poate doar chirurgical să reuşească să scape de nocivul PNL(o minusculă parte a vechiului PNL istoric şi mult, dar găunos PDL!). Şi la PNL şi la Guvernul Cioloş, despre care ne abureşte că ar fi Guvernul României şi nu „Guvernul meu”, cum el însuşi îl botezase, se mai poate interveni doar chirurgical. Să taie în carne vie! Dacă poate.
L-a ameninţat pe Cioloş că l-a cam nemulţumit, dar că aceste frecuşuri nu se rezolvă în public. Doar că Guvernul se tot subţiază şi fără remaniere. Prima exclusă de pe listă fuse Cristina Guseth, la Justiţie, săracă cu duhul şi fără Facultate de drept absolvită, votată orbeşte de PSD şi PNL, dar retrasă la miezul nopţii – că doar noaptea este un sfetnic bun, nu-i aşa? – de Facebook-istul Dacian Julien Cioloş.
Şi-au mai dat demisia împinşi de la spate de primul ministru: Claudia Ana Moarcăş, ministrul Muncii, Aura Răducu, ministrul Fondurilor Europene, înlocuită cu pupincuristul Monicăi Macovei – Cristian Ghinescu, şi urma Paparuda de la ministerul (In)Culturii, Vlad Alexandrescu. Zile multe nu au nici ministrul Transporturilor, Dan Costescu, cel al Agriculturii şi nici cel al Sănătăţii nu se simt prea bine!
Noi, românii suntem în Săptămâna Patimilor – cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, astăzi este Prohodul iar sâmbătă noaptea Invierea Mântuitorului. Cu bucurie în suflete, abia aşteptăm Marea Sărbătoare. Numai săraca Românie e tot mai săracă şi prost administrată prost şi în contra intereselor naţionale de Guvernul Cioloş. Un cetăţean româno-francez ce promite că: “După Paşte, vom analiza modul în care au decurs lucrurile de la instalarea Guvernului până acum.” Mă întreb şi eu, nu dau cu parul, nu-i prea târziu? Numai bunul Dumnezeu poate răspunde la întrebarea din cântecul popular al Mariei Tănase: „De-o mai duce-o pân’ la toamnă?”
ION PREDOŞANU
