Cumpărătorii nu s-au bucurat prea mult de reducerea TVA-ului la alimente pe vremea Guvernului Ponta. Ba din pricină că nu toţi comercianţii au aplicat noile prevederi fiscale, ori că alţii ridicaseră preţurile zdravăn cu ceva timp înainte. Ca să aibă de unde să le scadă fără a avea pierderi de vreun fel.
Situaţia începe să scape de sub control din acest an, odată cu modificarea unui articol de lege – de fapt, din Ordonanţa de Urgenţă nr. 196/2005 -, modificare votată de Parlament prin octombrie 2015 şi promulgată de preşedintele Klaus Iohannis în luna noiembrie. Nefuncţionalitatea legii, adică a OUG nr. 196/2005, vreme de zece ani de zile n-a deranjat pe nimeni. Doar că această nefuncţionalitate, coroborată cu schimbarea unui articol în defavoarea producătorilor din industria alimentară românească poate duce la apariţia unui blocaj care va atrage infrigement asupra României, după cum susţine un comunicat al patronatelor şi sindicatelor din Federaţia Romalimenta, al cărei preşedinte este Sorin Minea. Caz în care penalităţile europene pentru că ambalajele nu sunt strânse şi reciclate ar putea ajunge la 200.000 euro.
Acelaşi Sorin Minea susţine că în toţi aceşti ani producătorii din industria alimentară autohtonă au plătit câte 0,65 de lei pe fiecare kilogram de ambalaj care ar fi trebuit reciclat. Că nu s-a întâmplat aşa nu este vina acestora. Iar prin schimbarea unui singur articol din mult hulita şi nerespectata OUG născută moartă acum zece ani, producătorii români din industria alimentară vor plăti din acest an – 2016 – o contribuţie de 2 lei pe kilogram de ambalaj reciclabil, cea mai mare taxă de acest fel din Uniunea Europeană. Asta va fi bomboana pe coliva industriei alimentare din România, modificarea articolului incriminat fiind votată de Parlament şi promulgată de preşedintele Klaus Iohannis.
Legislaţia cu privire la obligaţiile de reciclare a ambalajelor este, cum spunea, în vigoare în România de mai bine de zece ani. În tot acest timp, s-au înfiinţat zece Organizaţii de Transfer de Responsabilitate (OTR), care-au încasat bănuţii pentru zeci de mii de tone de ambalaje, adică zeci de milioane de euro, fără să mişte vreun deget. Corina Lupu, Secretar de Stat la Ministerul Mediului, recunoaşte faptele, iar Cristiana Paşca Palmer, soţia unui militar american cu rang înalt în cadrul NATO, nici nu-i bagă în seamă. Patronatele şi sindicatele din industria alimentară a României solicită suspendarea aplicării acelui nenorocit de articol până la rediscutarea legii.
Potrivit unui comunicat al Parchetului General, potenţialul prejudiciu al acestor activităţi neefectuate de recuperare şi reciclare ale ambalajelor depăşeşte 56 milioane euro! În vremea aceasta, OTR-urile – cele zece la număr, unele ca firme de apartament – făceau raportări fictive, iar reciclare ioc! Administraţia Fondului de Mediu (AFM) a aplicat penalităţi fiscale pentru şase din cele zece firme de tip OTR din România, toate fiind cu capital străin.
Cu transferul cheltuielilor pentru reciclarea ambalajelor din industria alimentară autohtonă la producător, producătorii sunt obligaţi să crească preţurile la conserve şi băuturi cu 30%, spre a nu falimenta. Aşa că, degeaba a scăzut TVA-ul la produsele alimentare la 9% în timpul Guvernului Ponta că iar se va băga mâna în buzunarul şi aşa destul de gol al amărâtului de cumpărător sau simplu cetăţean, cum vreţi să-i ziceţi.
ION PREDOŞANU
P.S. Ţara arde şi baba se piaptănă. Aflat la Deva pentru lansarea candidaţilor PNL la alegerile locale, prim-vicepreşedintele Teodor Atanasiu s-a trezit vorbind şi a promis că liberalii vor să mute Grupurile 3 şi 4 ale Centralei nucleare de la Cernavodă la Deva. Cum şi cu ce bani nu se ştie. După mintea lui puţină, Teodor Atanasiu crede că-i suficientă apă pe Mureş pentru a răci cele două grupuri. A scăpat din vedere că, înainte de a fi răcite, cele două grupuri trebuie construite. Altfel, din gură pot ieşi destule… gogoşi! (Ion Predoşanu)
