Motto: „Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa și opinia publică.” – Mircea Eliade
Îmi este jenă de situația prin care trece țara ce are conducătorii pe care și-i merită. Italia este încă de luni toată în carantină, prin Decret responsabil al primului ministru. Cât de închisă este Italia, unde lucrau 1,2 milioane de români, ea nu va putea face față la numeroasele cazuri de coronavirus!
Numai în ultimele două-trei săptămâni, din Italia s-au întors în România peste 40.000 de români. Cine să-l asculte pe mincinosul de Orban Ludovic, individ care nici el nu știe ce este: prim-ministru interimar, prim-ministru demis ori președinte al unui partid – PNL-ul, membru al Partidului Popular European(PPE) – fost liberal. Cert, doctorii italieni îi vor trata mai întâi pe cetățenii Italiei.
În vremea asta, românii nu mai au de lucru, nu mai pot să-și plătească chiriile și nici nu cred că au asigurări medicale europene! Așa că, până la Sfintele Paști vor tot veni acasă românii din Italia, iar o țară neguvernată e greu de presupus că va face față situației grave generată de coronavirus. Dar și de prostia celor care i-au votat pe pretinșii liberali și, masiv, pe candidatul lor (sau al străinilor!) la alegerile prezidențiale de anul trecut.
Iar aceia care-au creat criza guvernamentală din România nu se lasă. Ei nu renunță, din prostie și încăpățânare la alegerile parlamentare anticipate. Sunt într-o campanie electorală sinucigașă. Pentru poporul român!
Sunt doi sau trei care se joacă de-a politica la vârf. Numai un iresponsabil și rău intenționat putea să-l desemneze pe actualul ministru al Finanțelor ca prim-ministru.
Florin Câțu își dovedise, cu prisosință, incompetența profesională. În anul 2.000 profitase și provocase deprecierea leului, ilegalitate din care a profitat. I s-a interzis să mai activeze în sistemul financiar-bancar. Ei și? A mai picat de vreo trei ori în Parlamentul României: ba la comisii, ba la moțiunea simplă. A picat și când a căzut Guvernul Orban I.
Mi-aș permite să preiau un paragraf dintr-un interviu acordat de Norica Nicolai, fost europarlamentar și actual lider ALDE, site-ului DCNEWS: „Mi-aduc aminte discursurile lui Orban din 2009-2010 și acum face exact invers. Ori ai niște opinii, și ești consecvent, ori, dacă te bate vântul după interese, nu aștepta să nu te scuipe lumea pe stradă. Pentru că te vor scuipa, memoria colectivă există, oamenii nu uită ușor lucrurile”.
În vremea asta, de la Palatul Cotroceni se pregătește declararea situației de urgență pe teritoriul național, pe care printr-o întâmplare nefericită pentru România, s-a născut și fostul profesor suplinitor de fizică din Cisnădie. Ajuns, după 1989, ba inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Sibiu, ba primar și așa mai departe.
În loc de concluzie, reproduc un vers de-al lui Tudor Arghezi din poemul-pamflet Omule: ,,Îmi e rușine, omule, îmi e rușine.”
ION PREDOȘANU
