Veștile bune sunt puține și nu vin din politică. Acolo unde apele sunt mai tulburi ca niciodată. Și pe plan intern, dar mai ales cele externe. Cu toate că nu acelea de peste granițe, de peste mări și țări ne dor pe noi. Durerile noastre sunt influențate negativ de intervențiile externe și mai ales de faptul că din pricina Marii Învălmășeli din decembrie ‘89, secolul trecut, nu ne mai revenim.
Puterea instalată atunci ne-a dorit transformați într-o piață de desfacere a țărilor străine, iar guvernele ce au urmat au accentuat scăderea până la zero a potențialului economic al României. Așa cum accentuează cu argumente solide profesorul și analistul economic, fostul ministru Ilie Șerbănescu. Talmeș-balmeșul s-a transformat într-un haos generalizat în ultimii 9 ani ai Regimului Băsescu, de care n-am scăpat. Pe vremea când conducea revista Flacăra, ca redactor șef, regretatul mare poet, publicist și inegalabil patriot introdusese niște pagini în săptămânalul creat după chipul și asemănarea sa de om căruia îi pasă. Sub numele: Să gândim cu capetele noastre. Dar stau și mă-ntreb cine mai face așa ceva? Bătrânii încă o mai fac, iar deputatul conservator Constantin Giurescu, ce provine dintr-o dinastie de istorici marcanți, este unul dintre ei. Simplul fapt că un individ ajuns senator pe listele PSD-ului, pe undeva pe la Vaslui, urcă la tribuna Parlamentului și acuză un film românesc premiat la festivaluri internaționale, că, vezi Doamne, ar denigra România e un semnal prost. În loc să-și vadă de legile necesare și inexistente, ditamai senatorul se prostituează și cade în ridicol. Un film este creație artistică, normal, de ficțiune. Ce treabă are senatorul fost profesoraș cu critica de film? Ce bine-ar fi să facă fiecare ceea ce se pricepe mai bine. Mulți dintre maturi, negăsind un loc de muncă pe-acasă au luat drumul străinătățurilor. Cei tineri sunt total dezorientați, părinții și profesorii nu se mai ocupă de educația lor. Fiind lipsiți de orice fel de orizont. Inclusiv guvernul actual n-a făcut ce trebuie pentru susținerea plăpândelor firme private. Și totuși, mici întreprinzători ar mai fi. Așa, de pildă, prin fostele sate ale fostei comune Brădiceni, sunt doi de toată lauda. La Drăgoiești produce Gabriel Ciocâltea cărămizi, țiglă și olane. Mai spre Nord, în fostul sat Mierlărița, un altul, mai tânăr, dar fiul unei întreprinzătoare de toată stima, și domnia sa fiind fostă asistentă medicală, să revin, tânărul produce hârtie igienică. Semn că dacă-i va merge bine și ar fi susținut de o politică fiscală avantajoasă s-ar reduce, ce-i drept, cu puțin, importul.
Ideea minții cea de pe urmă a românului se potrivește foarte bine tuturor cetățenilor. Indiferent de vârstă. Și nu doar alegătorilor, din patru-n patru ani. Haideți să ne gândim cu capetele noastre, cum zicea poetul Adrian Păunescu, ce putem face mai bine pentru noi și pentru țară. Ploile dau de furcă multor gospodari, iar Guvernul s-a reunit ieri spre a lua măsuri de sprijinire a năpăstuiților. Cum se face că pe noi, românii, cam toate ne iau pe nepregătite. Când s-au tăiat și se taie pădurile cu voie de la Împărăție nu s-a gândit legiuitorul că vom avea probleme?
Ca un leitmotiv, reamintesc rugăciunea: Dă-i Doamne minte românului cea de pe urmă!
N. ROȘCA
P.S. Regret, i-am dat prea mare importanță cetățeanului Traian Băsescu. Acum ne sperie că doar mort va ieși din politică. Numai că s-ar putea să-l scoată alegătorii. Din politică! Și să iasă în timpul vieții. Mie, unul mi se pare chiar mort ca om politic. Se-ntâmplă că la noi, prostimea îl crede pe acela care țipă mai tare. Chit că scoate pe gură numai prostii (N. Roșca)
