Motto: ,,Cu cât e mai mică mintea, cu atât e mai mare îngâmfarea” – Esop
Cu toate că ar fi normal să credem că România este la doi pași de primul tur al alegerilor prezidențiale, totuși, nimic sau mai nimic nu se discută despre programele sau viziunile celor 14 candidați înscriși și validați de către Biroul Electoral Central. Chit că asupra validității listelor cu semnăturile le necesare multora dintre candidați la alegerile electorale prezidențiale însuși BEC ne-a transmis că planează o groază de suspiciuni.
Nu-i cazul candidatului PSD, Viorica Dăncilă, care-a depășit un milion de semnături și nici al încă Preș. Klaus Werner Iohannis, candidat din partea Noului PNL, ce a strâns peste două milioane de semnături. Nu-i vorbă, de câștigat va câștiga acela care va primi mai multe voturi din partea alegătorilor și nu acela ce are mai multe semnături!
Evident, dacă onor candidații s-ar fi prezentat cu câte un program sau o viziune asupra a ceea ce vor să realizeze în viitorul lor mandat – de cinci ani – ne-am fi putut face o idee asupra vreunuia dintre ei. Și să-l alegem pe cel mai valoros. Nu pe cel mai ticălos. Mă pufnește râsu-plânsu când îi văd pe câte unii analiști veritabili sau foști politicieni de doi lei bucata puși pe generalizări de genul: „Românii oferă al doilea mandat președintelui în funcție! Și care-ar fi schimbarea?
Mă rog, am citit propoziția citată mai sus în titlul de pe pagina întâi a cotidianului Gorjeanul, dar pe pagina a treia lucrurile par mai nuanțate.
Nu și corectate. Fostul președinte Ion Iliescu se afla în funcție atunci când a fost învins de Emil Constantinescu, după cum bine ne aducem aminte. Și, pe la jumătatea opiniilor respectivului presupus atoateștiutor, așa cum se crede și încă Preș. Klaus Werner Iohannis, ni se zice de la obraz că în turul doi ar putea fi Viorica Dăncilă cu Mircea Diaconu. Măi să vezi. Dar cică Viorica Dăncilă nu ar merita. De ce? Asta nu ni se mai zice.
Și cum toți candidații nu și-au prezentat o proprie viziune, chiar să nu mai aibă România și românii niciun fel de speranță? Eu, unul, care sunt bolnav de optimism sunt foarte convins că oricare dintre cei doi candidați amintiți – Viorica Dăncilă și Mircea Diaconu – ar fi mai bun decât arogantul și cinicul de Klaus Werner Iohannis. Și dacă stăm strâmb și judecăm drept, nu ca „dreapta”, marele avantaj al Vioricăi Dăncilă vine de la faptul că la fel ca și ceilalți doisprezece candidați și Klaus Werner Iohannis este la fel de uscat, de sec, de lipsit de imaginație creativă și fantezie. Poate mult mai lipsit de patriotism și apropiere de oameni decât arată Viorica Dăncilă și cât ar merita poporul român. De care pe Iohannis îl doare exact în cot!
Alianțele care se fac – la moțiunea de cenzură și la votarea eventualului Guvern Orban – sunt sub directa îndrumare și control a încă Preș. Klaus Werner Iohannis, președintele da facto al Noului PNL și Președintele CSAT!
Oricum, această alianță ne creează iluzia unei majorități lipsită de credibilitate, așa cum este însuși inițiatorul. Care inițiator? Păi alde Iohannis și executantul Orban.
Încă președintele României nu poate fi asimilat unui CEO sau unui ofițer al serviciilor, fie el și sub acoperire, din motive care privesc simbolistica funcției.
Cei care se aliniază lui Iohannis, în speranța unei schimbări, ar trebui să răspundă unei teribile întrebări: Care schimbare? Mai este Iohannis cel cinic și sarcastic la vârsta unei posibile schimbări? Eu sunt sigur că nu!
Totuși, lipsa de proiecte majore pentru România în cei cinci ani de vacanță – trecută sau viitoare – nu-i scuză pe ceilalți candidați că nu vin cu proiecte personale, constructive și bine articulate. În folosul lor și al celor mulți, pe care trag nădejdea că-i vor păcăli. Sunt ferm convins că românii s-au trezit!
ION PREDOȘANU
