Am avut obiceiul nefiresc de a mă lungi în textele mele de sub pălăria Ca la noi, la nimeni. Pe vremuri, la revista Flacăra aveam un coleg şi reporter excepţional, un scriitor adevărat, pe Eugen Seceleanu care avea o vorbă: „Scurt, şi mai scurt!” Iar în vremurile noastre, îl am pe colegul A.I. de la Gorjeanul, om admirabil, ce mă îndeamnă la a scrie mai scurt.
Şi voi încerca să fiu. Mă rog, şi subiectul ales nu merită întins precum o peltea. Există în politică un distins personaj, cel puţin aşa i-ar cere demnitatea publică pe care o ocupă mai temporar decât Traian Băsescu pe care-l imită, ce-i face pe alţi politicieni ba „penali”, unuia nici măcar nu i-a pronunţat numele, deşi este vorba de Preşedintele Senatului, altfel un om civilizat şi care nu i-a dat nicio replică, şi i-a zis „un individ”, evident alintat ca „penal”. Deşi nu era cazul. Ba a mai tradus dintr-o limbă străină, că oricum limba română o fi ea „Mult e dulce şi frumoasă”, dar omul n-o stăpâneşte, motiv pentru a anunţa că vom vedea săptămâna viitoare cum „individul penal” şi „gaşca lui” vor fi votaţi în Parlament pentru a fi încuviinţată urmărirea DNA! Omul se dă aşa mare că a scăpat porumbelul şi o ştia şi pe asta. De parc-ar fi avut „binomul” la degetul cel mic!
Nu mai intru în amănunte că iarăşi mă lungesc. Din limbajul personajului ce se comportă ca şef peste tot şi toate, mai mare şi decât Alinuţa Gorghiu-Dej, la alegerea căreia a pus o vorbă decisivă, mai face parte, cum spuneam, cuvântul „penal”. Un adjectiv pe care Sfântul DEX nu-l consacră drept cuvânt de sine stătător. Şi face parte doar din expresii de genul: drept penal, Cod penal, proces penal sau acţiune penală, fapt penal, clauză penală. El, cuvântul adică, provine din limba latină unde i se zice poenali, preluat de limba franceză penal, conform Dicţionarului explicativ al limbii române, 2009, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită. Cu toate aceste chiţibuşuri alem limbii române neştiute de un profesor de fizică, sunt consilieri de comunicare obligaţi să-l tragă de mânecă. Şi cred că o fac, iar Omul ştie ce spune. Fiind cinic, o face în batjocură. Deşi aveam pretenţii de la El. Deci cuvântul nu are statut în limba română cultă, existând în limbajul argourilor. Mai exact în limba română mai incultă, dacă se poate zice şi aşa ceva. În argoul, mai ales în cel folosit de puşcăriaşi, există cuvântul „penal”, cu trimitere directă la persoane! Numai că, atenţie, este vorba de Dicţionar de argou, care sunt considerate dicţionare neoficiale ale limbii române.
Cum este, de pildă, Dicţionarul de argou, semnat de George Volceanov, ediţia a II-a, din anul 2007. Acolo, cuvântul „penal” are trimiteri la persoane, însă totdeauna se precizează că face parte, cu precădere, din „Argoul deţinuţilor”. Ceea ce, deocamdată, Alina Gorghiu-Dej şi BOS-ul domniei sale nu sunt. Fiind încă în libertate.
Ion Predoșanu
Mai scurt , mai cuviincios ,mai fara atac la persoane si ,,mai putin,, misogin ar fi mai bine . Nu poti sa i spui lui Gorghiu-Dej . Nu ar fi putut fi comunista coclita fiind prea tanara pe vremea lui Dej sau chiar nenascuta . Pe cand altiii ,,,,,au ,,cantat,, Ode lui Dej.