Her Iohannis ne-a aburit că va face o „altfel de politică”, atât în campania electorală prezidenţială şi ne-o repetă încă spre a ne intra bine la cap. Probabil şi abureala cu „România lucrului bine făcut” îi este pe plac încât n-a uitat-o. S-a tot plâns că pentru a-şi atinge obiectivele are nevoie de „Guvernul meu” şi îl are. Unul de strânsură, încropit cu funcţionari mai mici şi mai mari pe la Bruxelles. Iar în fruntea „Guvernului meu” nu l-a mai instalat pe Cătălin Predoiu, al cărui nume este legat de Elena Udrea, investiţia politică a lui Traian Băsescu, dar şi de dosarul Gala Bute. Oricum, dacă-l înscăuna pe Cătălin Predoiu prim ministru al „Guvernului meu” şi-ar mai fi dat încă o dată cu stângu-n dreptu’, întrucât aparent nu vrea ca Puterea să fie în mâinile unui singur partid. În cazul de faţă PNL, care-a trădat liberalismul tradiţional al Brătienilor, fiind o struţo-cămilă (născută prin cezariană din încrucişarea vechiului PNL cu mult PDL ex-băsist!), membru al Partidului Popular European (PPE), de unde provine şi româno-francezul Dacian Julien Cioloş. Om cu o bună pregătire profesională în domeniul agriculturii, impus de fostul preşedinte Traian Băsescu la Bruxelles drept Comisar european pentru Agricultură, demnitate în care nu s-a făcut de râs. Dimpotrivă. Aşa că nu se ştie precis dacă-i omul lui Iohannis ori al Comisiei Europene.
Chiar dacă lasă impresia şi chiar declară că n-ar avea nicio legătură cu ex-ul Traian Băsescu, Klaus Werner Iohannis defilează, în avântul său prezidenţial, cam cu aceeaşi oameni din echipa predecesorului. La SIE l-a impus pe ultra-controversatul Mihai Răzvan Ungureanu, fost director al SIE şi prim ministru pentru 78 de zile numit ori nominalizat tot de acelaşi Traian Băsescu. L-a pus la SRI, ca director, pe prietenul său Eduard Hellvig, dar jocurile le face tot generalul Florian Coldea, cel luat la piept de acelaşi Traian Băsescu încă de pe vremea când actualul ditamai general era un maioraş umil, amestecat până-n gât în dubioasa afacere cu răpirea jurnaliştilor (acoperiţi?!) din Irak. Afacere al cărui dosar este clasificat pentru 50 de ani, ca dovadă că se ascunde ceva necurat.
Iohannis călăreşte serviciile secrete pe aceiaşi cai lăsaţi moştenire de Traian Băsescu. Şi atunci cum să-l mai creadă lumea că face o „altfel de politică”. Cu atât mai mult cu cât şi la DNA o păstrează şi o va perpetua pe aceeaşi Laura Codruţa Kovesi, care-i face pe plac. Aşa cum a prezis Iohannis în campania electorală, răii ajunşi în malaxorul DNA provin în marea lor majoritate din PSD. La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie e păstrată pe cai mari aceeaşi abuzivă Livia Stanciu, care se luptă cu amărâta de gălăţeancă Mariana Rarinca, ajutată de Kovesi, iar preşedintele comentează absent că-i vorba de „ghinion”. E limpede că ghinion a avut poporul român la alegeri, atunci când a pus ştampila pe cine nu merita!
Klaus Werner Iohannis a debutat în mandat cu un dosar de incompatibilitate nerezolvat şi continuă să mimeze războiul cu Justiţia în problema celei de-a doua case, din cele şase pe care le deţine la Sibiu, pierdută la Curtea de Apel Braşov. Dar la care nu renunţă, aşa cum nici copia sa la indigo Traian Băsescu n-a renunţat la casa din strada Mihăileanu decât în vorbe!
Reînnoirea clasei politice şi statul de drept sunt alte două marote pe buzele fraţilor siamezi Băsescu şi Iohannis. Nişte preşedinţi ce n-au uitat de sloganul comunist „cine nu-i cu noi e împotriva noastră!” Iar fraierii se mai îmbată cu apă rece şi au impresia că în România ar fi democraţie. Când, de fapt, democraţie nu-i nici măcar pentru căţei!
ION PREDOŞANU
