Cu o mică explicaţie, mă simt dator din startul acestor rânduri. Alegerea aforismului de azi poate fi apreciată ca întâmplătoare sau nu. Oricum am da-o, istoria exploatării aurului din Munţii Apuseni – de-a lungul istoriei – dovedeşte adevărul cuprins în acest motto. La vremea când aurul aparţinea Daciei, strămoşii noştrii făceau legea pe aceste meleaguri. La Nord de Dunăre, dar şi la Sud. Cum ne-au cucerit romanii a înflorit vechea Romă, iar Sarmisegetusa Regia a intrat în declin. De va fi posibil, m-aş bucura ca parlamentarii români să afle aceste înţelesuri.
După 1990, naivii din noi am crezut în minuni. În vreme ce politicienii – demnitari sau nu, parlamentari sau nu, ca să nu mai vorbesc de preşedinţii răsfăţaţi cu imunitate de constituţiile niţel şchioape s-au acoperit/poleit cu imunitate. Ei şi faptele lor. Cele mai multe, reprobabile. Şi pe alături de lege. Ba mai mult, preşedinţii şi-au aservit serviciile, procuratura şi, în genere, Justiţia. Cel mai ilustru exemplu în acest sens este actualul Guvernator al coloniei numită România, cetăţeanul cu imunitate Traian Băsescu. Un individ extrem de periculos pentru toţi amicii şi inamicii lui. Cum spunea regretatul poet Adrian Păunescu: „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!”
Nu-mi propun un fals tratat despre corupţie căci n-ar folosi la nimic. Totuşi, Traian Băsescu i-a îmbrobodit pe alegătorii săi din anul 2004 cu lupta sa anticorupţie. Iar fraierii au auzit ce doreau să audă. În realitate, de 9 ani, corupţia a atins aproape perfecţiunea. Hoţii mărunţi cad precum muştele în pânzele de păianjen, iar marii corupţi zburdă în voie. Traian Băsescu – acel individ albit ca la „Nufărul” de procurori în dosarele Flota, Casa din str. Ştefan Mihăileanu şi, poate, altele – ştie de ce. La fel cum prea bine are idee de semnătura lui, alături de a lui Radu Berceanu, şi a primului ministru de atunci, Radu Vasile, cu obârşii prin Stolojanii Gorjului, pe contractul din 1999 al cedării avuţiei naţionale din Munţii Apuseni pe degeaba.
Corupţia din România Regimului Băsescu a cunoscut o înflorire fără seamăn. Nici nu mai are rost să amintim pe ce loc suntem în lume ori în Uniunea Europeană la acest capitol. Cert e că din 1990 încoace doar corupţia s-a dezvoltat. La celelalte capitole: indici economici, financiari, de sănătate, educaţie, natalitate şi morbiditate stăm din ce în ce mai rău.
Simplul fapt că un slugoi de-al lui Traian Băsescu, pre numele lui Antonie Solomon – primar PDL al Craiovei şi după ce-a ieşit prima dată de la pârnaie – a ajuns unde-i era locul nu trebuie să ne dea prea mari speranţe. Un Radu Berceanu, Adriean Videanu şi Elena Udrea zburdă încă slobozi. De parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase.
Nu fac parte dintre aceia care susţin că măsurile radicale de eradicare a corupţiei din România nu vor apare în veci. Fiind bolnav de optimism, încă mai trag nădejde. Evident, de mai bine.
N. ROŞCA
