M-am grăbit puţin cu urările de Sfintele Paști şi le-am început de ieri. Ce-i prea mult nu strică, mai ales atunci când sunt urări de bine aşa cum obişnuiesc creştinii ortodocşi ce vor participa fizic majoritatea la slujba de Înviere de sâmbătă noaptea, ca să ia lumină în noapte întunericului deplin.
De la Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, petrecută în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, toate câte există în Biblie au fost confirmate de oamenii de ştiinţă. Sigur că oamenii bisericii, mă refer la pictorii bisericeşti şi la zugravii bisericilor, la fel cum au făcut-o şi marii artişti ai umanităţii precum Leonardo da Vinci au oferit o imagine închipuită ca o masă obişnuită, cu suprafaţa dreptunghiulară.
Recent, a apărut un studiu important, cu doi autori celebri: Generoso Urciuoli, specializat în istoria creştinismului timpuriu, şi Marta Berogno, arheolog şi egiptolog din Torino, ce îşi prezintă rezultatele studiului lor comun în cartea „Gerusalemme: L’ultima Cena”(Ierusalim, Cina cea de Taină). În cartea-studiu se afirmă că Iisus şi apostolii săi au mâncat pe jos, cu bucate ale locurilor: tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos de peşte, pâine nedospită, curmale şi au băut vin, toate acestea fiind servite la ceea ce cunoaştem sub expresia Cina cea de taină, momentul ultimei mese luate de Iisus Hriostos împreună cu cei doisprezece apostoli ai săi, înainte de a fi arestat de autorităţile romane din Iudeea.
Şi este firesc să fi fost altfel decât prezintă Biblia ce s-a întâmplat în cursul cinei, iar Biblia nu oferă prea multe informaţii despre ce a mâncat Iisus cu cei 12 apostoli ai săi, după cum susţine Generoso Urciuoli. Ca o explicaţie, Urciuoli afirmă: „Pictura lui Leonardo îşi are originile în secole de coduri iconografice, reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului”.
Cu aceste descoperiri şi susţineri ştiinţifice, istoria creştinismului s-a îmbogăţit. Iar noi, participând cu toată inima şi cu tot sufletul la celebrarea Învierii Mântuitorului ne vom purifica, devenind mai buni, mai milostivi şi mult mai credincioşi.
Am lăsat pe altă dată faţetele mai neplăcute ale vieţii de zi cu zi. Aşa că, de Înviere, apoi la slujba Învierii şi luând anafura de Sfintele Paşti ne îndreptăm cu evlavie şi dragoste spre mesele pregătite în familie.
Tuturor cititorilor şi nu numai, Paști fericit cu bucurii şi sănătate!
ION PREDOŞANU
