Motto: „Nu e nimic mai imoral decât să pari om de treabă tocmai atunci când ești necinstit.”
Cicero
Taman când s-a văzut că acela care ar fi trebuit să-i semneze decretul de revocare din funcția de Procuror general, Augustin Lazăr s-a găsit să mai vrea un mandat de încă trei ani! Greu de găsit un om cu mai mult tupeu, deși el este cel puțin ajutor de torționar al Penitenciarului Aiud, în anii 1984-1986, exact atunci când ororile abătute asupra deținuților politici ajunseseră pe culmea cruzimii! Ca și cum proasta faimă a penitenciarului de la Aiud n-ar fi fost îndeajuns de tristă, mai marii Securității s-au gândit să le trimită pe cap deținuților politici un tânăr dur. Care n-avea mamă și n-avea tată, de parcă ar fi fost făcut de o moașă comunală. Individul era un tânăr de numai 29 de ani, lipsit de experiență, care-și făcuse stagiatura doi ani în avocatură și cam atât. Aflase el că un procuror criminalist de tip comunist are mai multe șanse de a se realiza profesional. Lipsa de experiență și de caracter, absența oricărui licăr de umanitate îi conturau un profil numai bun de executant docil al Securității. L-au pus din capul locului șeful unei Comisii de liberări condiționate, pentru deținuții care îndeplineau anumite condiții, o fracție, cum zice Spălătorul de dosare penale ale Primarului din Sibiul de mai târziu, știind dintru început că va fi cel puțin unealta Securității.
Cea mai bună descriere a lui Augustin Lazăr, din păcate, încă procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, i-o face celebra realizatoare a documentarului „Memorialul durerii”, doamna Lucia Hossu- Longin. Ideea principală este aceea că „lui Augustin Lazăr îi lipsește conștiința”. Asta nu pentru că ar fi pierdut-o, ci pentru că n-a avut-o niciodată.„Prima condiție a personalului care lucra în aceste comisii de eliberare, era realizată pe baza unor criterii: cruzimea și tortura. Aceasta nu este opinia mea, ci a unui om pe care l-am intervievat și care mi-a spus că duritatea și cruzimea erau condiții generale. În închisoare erau (vreo) 60 deținuți politici, supuși abuzurilor în fața comisiei. După cum bine știm, odată condamnați și intrați în pușcărie, deținuții nu mai aveau voie să fie torturați. Domnul Augustin Lazăr trebuia să fi știut acest lucru. Se încălca legea în mod direct.
Oamenii care lucrau cu Securitatea, erau oamenii Securității, nu informatori. Părerea mea este că toate aceste explicații, ale domnului procuror șef, sunt elemente manipulatoare. Nu ceea ce comentează opinia publică. Domnului Lazăr îi lipsește conștiința, neavând conștiință nu își poate analiza propria lui activitate din anii aceia”, a declarat doamna Lucia Hossu-Longin.
Elucubrațiile ieșite din goarna încă procurorului general al României îl descalifică și atârnă ca o piatră de moară de gâtul aceluia care-l mai ține-n funcție. Deși este candidat și el, întrucât după cinci ani de vacanță ar mai vrea să facă politică.
Vorbind cu minciuni și aiureli, Augustin Lazăr bate câmpii cu (diz)grație cam așa: „Mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut. Exprim scuze instituționale pentru practicile dinainte de 1989”. Să auzi și să nu crezi de câtă ipocrizie și nerușinare este capabilă Satana ce apăra comunismul și Republica Socialistă România. Iar faptele sale inumane le consideră „discutabile!”. Eu rămân la concluzia distinsei Doamne Lucia Hossu-Longin, realizatoarea Memorialului durerii: ,,În mâna lui a stat decizia. A semnat toate abuzurile de acolo”. Adică de la Aiud. Cu propunerea de revocare din funcție depusă de ministrul Justiției, Tudorel Toader, la Palatul Cotroceni, gușterul de Augustin Lazăr ne râde la toți în nas. Ca un torționar dinainte de 1989 devenit simbolul „democrației!” Ce rușine!
ION PREDOȘANU
P.S.Consiliul Concurenței a extins investigațiile pe piața exploatării ilegale a lemnului din România cu 35 de companii, la 94 de companii. Din care nu lipsesc acele firme care-au sponsorizat campania pentru alegerile prezidențiale din anul 2014 a prietenului Austriei!(Ion Predoșanu)
