N-aş vrea să vă aşteptaţi la o disertaţie religioasă sută la sută întrucât mai am mult până departe. Adică, până la Credinţă. Mă refer la credinţa mea în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Simplul fapt că ieri am mers la Biserică nu-mi dă – în nicun fel – dreptul la a mă considera un bun credincios. Mi-aş dori aşa ceva dar aş face un mare păcat. Ce s-ar adăuga la multele mele păcate. Voite sau fără de voie.
La o cafea băută cu alţi trei oameni dintre care doar pe unul îl cunoşteam, pe Ion Sprâncenatu, taman el se arăta credincios nevoie mare. Numai că fiind după o noapte petrecută la o discotecă nu-şi mai lega bine gândurile. Beam eu cafea şi el bere. Mi-a oferit şi mie dar am refuzat-o. Din cele spuse, nu prea se pricepea dacă-i pe calea cea bună. Din moment ce-i făcea pe ceilalţi animale. Iar peroraţiile sale aduceau mai mult cu teoria evoluţionistă a lui Darwin. Dintre cei de faţă, unul mai guraliv se apăra. Altul prezentat ca moldovean îmi mărturisea că se cheamă Dehelean şi părinţii săi sunt de prin Sălaj. Ce mai, e atâta lipsă de educaţie încât fiecare se crede buricul pământului şi crede că este singurul care are dreptate. Cam cum face primul vorbitor al naţiei – Traian Băsescu. Omul care acum zice una şi, mai apoi, zice că n-a zis şi s-antors şi-a râs. Mai nou, deşi Curtea Constituţională a României s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Legii referendumului – cu minim 30% prezenţă – el respinge Legea referendumului. Mă rog, aberaţiile Guvernatorului din Dealul Cotrocenilor nu mai surprind pe nimeni. Noroc cu Valeriu Zgoinea, preşedintele Camerei Deputaţilor, care i-a dat replica. Pe loc. Dacă-i pe-aşa, atunci referendumul pentru Constituţie nu va mai fi la aceeaşi dată cu primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014. Primul ministru, Victor Ponta, are treburi mai serioase şi nu-l mai bagă-n seamă pe Arendaşul din Dealul Cotrocenilor. Mai zilele trecute, citeam o recenzie la o carte a unui englez ce punea la îndoială existenţa lui Dumnzeu. Cu un titlu de genul Dumnezeu nu este mare, dacă nu mă-nşel. Şi mi-am adus aminte un aforism al cărui autor îmi scapă acum, deşi s-ar putea să fie chiar Albert Einstein. Zicea cam aşa: „Dacă Dumnezeu nu există şi eu cred pierd mai puţin decât dacă El există şi eu pun la îndoială existenţa sa”. Citat din memorie. Ei bine, autorul eseului romanesc de origine britaniucă – analizat într-o revistpă literară – a murit de Cancer. Criticul literar prezenta cu fineţe şi lipsă de implicare mai toate credinţele din lume, apreciate de englez a fi vreo trei. Cu aprecieri elegante despre credinioşi, agnostici şi atei. Fără a ofensa pe vreunul care se consideră creştin, budist sau mai ştiu eu ce.
În fond, fiecare e liber să creadă în ce vrea el ori în ce reuşeşte să priceapă. Deocamdată, ştiinţa face casă bună cu biserica şi confirmă existenţa lui Dumnezeu. Şi a Creaţiei. Nu doar cei de la cafea şi bere, ocazionalii mei comeseni de ieri, dar şi oamenii politici ar fi cazul să creadă în ceva. În binele pe care l-au promis alegătorilor, în mai binele naţiei şi oricum în viitoare fapte bune pentru România. A fi ateu şi a te declara agnostic i-.a reuşit odată lui Ion Iliescu, ex-preşedinte al României. Nu mai mult. Clasei politice actuale i se cere altceva. Motiv pentru care îi invit să cugete mai limpede şi să treacă la fapte. Nu doar dintre acelea care privesc interesul personal şi crearea haosului şi a urei între persoane precum antimodelul politic Traian Băsescu!
N. ROŞCA
