Bunavestire sau Blagoveştenia – ,,Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu”!

1226

Astăzi, avem o sărbătoare creştinească legată de vestirea făcută Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil, a Zămislirii Lui Hristos, după firea omenească, prin Duhul Sfânt, şi chiar dacă nu a fost prăznuită întotdeauna la 25 martie, deoarece era legată de Post, însă, data a fost aleasă în funcţie de cea a Naşterii Domnului, la 25 decembrie, cu 9 luni înainte. Această sărbătoare este atât de importantă în istoria Mântuirii, încât se prăznuieşte în orice zi ar cădea, iar, singura noastră sursă canonică este Evanghelia de la Sf. Ev. Luca, datată fiind în raport cu Ioan Botezătorul, deoarece, Îngerul Gavriil fusese mai întâi trimis de Dumnezeu la Zaharia în Templul de la Ierusalim, pentru a-i vesti zămislirea lui Ioan Botezătorul, după legea firii, iar, după cea de-a şasea lună a sarcinii Elisabetei, Îngerul Gavriil este trimis din nou de Dumnezeu, de data aceasta la Sfânta Fecioară Maria, ca o mărturia precisă a faptului că Ioan Botezătorul este Înaintemergătorul lui Hristos şi se va naşte cu 6 luni înaintea Domnului. În acest fel, Sf. Ioan Botezătorul vesteşte pe Cel care va aduce omenirea de la ziua a şasea la ziua a şaptea, pe Hristos Dumnezeu, iar, această a şaptea zi va fi cea a morţii Sale, fiindcă Omul a păcătuit, iar unirea cu Dumnezeu se va face în cea de-a opta zi, care este şi cea dintâi, ziua Învierii. Evenimentul se petrece în Nazaretul Galileii, în conformitate cu o realitate istorică, dar, foarte surprinzător în plan simbolic şi teologic, ştiindu-se că Fecioara Maria intrase în Templu, fiind dăruită Lui Dumnezeu, de către părinţii săi, Ioachim şi Ana, la vârsta de trei ani, pentru că aici avea să se pregătească pentru lucrarea sa dumnezeiască, în rugăciune, prin citirea Scripturii şi asceză, fiind hrănită de mâna unui înger. La templu, ştim că Fecioara Maria avea să primească de la marele preot misiunea de a ţese purpură pentru a confecţiona vălul roşu al Templului, deci, avea să ţeasă Trupul Lui Hristos în sânul său, mai ales că vălul acesta simbolizează firea omenească a Lui Hristos, un văl care se va sfâşia de la sine în Vinerea Mare, la moartea Domnului în ceasul al nouălea. Ca să revenim la tema Buneivestiri, să spunem că Îngerul Gavriil este un serafim, un înger din prima ceată îngerească, dintre cei pe care Apocalipsa îi numeşte «cei şapte îngeri care stau dinaintea feţei Lui Dumnezeu», deci, un mesager care vorbeşte în numele Lui Dumnezeu, «unei fecioare logodite cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria», ceea ce înseamnă că ni se dau în acest fel criteriile revelaţiei. Deci, Îngerul Gavriil, luând înfăţişare omenească, intră în casă şi se închină Mariei în chip neobişnuit şi unic, numind-o «cea plină de har», pentru că a primit plinătatea harului, devenind cea plină de energiile dumnezeieşti necreate, înseşi cuvintele Îngerului: «Domnul este cu tine», deci, Dumnezeu, pe tine te-a iubit şi binecuvântată eşti tu între femei»! În momentul acela, Fecioara Maria este tulburată, nu numai pentru că vede un înger, cu toate că văzuse îngeri în fiecare zi în Templu, pentru că Îngerul o linişteşte pe dată şi îi spune: «Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu», dându-i Vestea extraordinară, unică, sublimă: «iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus, numele ales de Dumnezeu Tatăl, oferindu-i chiar şi criteriile după care să poată recunoaşte în acest fiu pe Fiul lui Dumnezeu: «Fiul Celui Preaînalt», fiul lui David sau «tronul lui David, părintele Său», Cel care va împărăţi peste casa lui Iacov ca «împăratul lui Israel» în vecie. Maria, care cunoaştea desăvârşit Scriptura pe care o citea în fiecare zi, încă din copilăria ei, recunoaşte imediat proorocia lui Isaia (Is 7, 14) şi înţelege că este vorba despre Mesia, spunând numai: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”, deci, o admirabilă înţelepciune a Fecioarei Maria! De fapt, credem că era singura întrebare legitimă pe care putea să şi-o pună, fără să se lase pradă îndoielii, căci proorocul Isaia nu spusese cum anume avea să se facă această minune! Esenţa Buneivestiri constă în faptul că răspunsul final al Fecioarei Maria este o culme duhovnicească rostită prin cuvintele: „Iată roaba Domnului”, pentru că Născătoarea de Dumnezeu se situează numai în legătură cu Dumnezeu, deci, o admirabilă sinergie între Dumnezeu şi Om. În această clipă, toată istoria omenirii s-a schimbat, deoarece, prin Fecioara Maria, toată omenirea a spus «Da» lui Dumnezeu, Da, Doamne, Te iubesc şi vreau să mă unesc cu Tine! Prin sublima semnificaţie a Buneivestiri, Maica Domnului este mai mult decât un model duhovnicesc, deoarece a depăşit cele două mari ispite ale Omului: «Everestul» mândriei şi «Niagara» deznădejdii, ca o confirmare a faptului că Înomenirea Fiului lui Dumnezeu nu ar fi fost posibilă, fără consimțământul liber al Fecioarei Maria, fără acel «Da», ca răspuns dat Arhanghelului Gavriil!
Radu FĂINIŞI, Master în Teologie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here