Ne pregătim cu toţii, sufleteşte şi trupeşte, să întâmpinăm marea sărbătoare a Învierii lui Iisus Hristos. Astăzi, la Peştişanii Gorjului este linişte, iar lumea se pregăteşte de prohod. Ca zi aliturgică, ziua de vineri, din Săptămâna Mare a patimilor Mântuitorului, în fiecare an, părintele Pantelimon Chiată începe denia mai devreme.
Va fi o seară lungă. Seara prohodului.
La prohod participă în special tinerii şi biserica se umple până la refuz. Prin tradiţie, participanţii la prohod se împart în două coruri, aşezate de-o parte şi de alta a Sfântului altar. Obiceiul nu a dispărut nici în anii comunismului şi mi-l aduc bine aminte: noi, copiii de atunci, cântam cum ne pricepeam mai bine ca într-o confruntare de genul Nord contra Sud. Cei din centrul Peştişanilor la vale, adică sudiştii, îl aveam pe regretatul Nicu Dajicu, vecinul părintelui paroh Nică (Ion) Ilioniu, un fel de prim solist al corului nostru ce câştiga mai totdeauna întrecerea cu cei din Suseni, cum li se spune la noi nordiştilor. Cu toţii îl prinsesem, când eram mult mai mici, şi pe blândul şi blajinul preot paroh Vasile Brâncuş, fost şi protopop de Târgu-Jiu, un părinte cu har şi înfăţişare de sfânt, cu barba lui mare şi albă ce-i dădea, parcă, mai multă evlavie.
Din vremurile copilăriei îmi aduc aminte, cum la sfârşitul prohodului, ieşeam din biserică şi ne învârteam de vreo trei ori în jurul bisericii, printre tufele de liliac. Dar asta se-ntâmpla mai ales în anii când Sfintele Paşti nu cădeau aşa devreme, ca acum, când natura pare şi mai întârziată, după o iarnă lungă şi grea.
*
Mâine urmează marea sărbătoare a „Învierii lui Iisus Hristos, arvuna învierii noastre”, cum şi-a intitulat Scrisoarea pastorală Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cu ocazia Sfintelor Paşti. Pastorală din care ne permitem să cităm următoarele trei pasaje:
„Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este binevestită în noaptea de Paşti nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea priveşte nu numai pe creştini, ci pe toţi oamenii.
Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi stricăciune, ci începutul unei alte vieţi: viaţa cerească şi veşnică pentru suflet şi pentru trup. În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: „Precum toţi(oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos (I Corinteni 15, 22), iar „vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea” (I Corinteni 15, 26).
Legătura dintre adevărul Învierii lui Hristos şi adevărul învierii de obşte este atât de puternică, încât cine nu primeşte adevărul Învierii lui Hristos respinge şi adevărul învierii celei de obşte sau universale, iar cine crede în Învierea lui Hristos trebuie să mărturisească şi credinţa în învierea morţilor.”
Vom lua lumină de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anul acesta Sfintele Paşti fiind sărbătorite la aceeaşi dată de ortodocşi, de catolici şi de reformaţi. Urmează zilele pascale, care sunt zilele legate de Paştele Creştin şi se întind pe o durată de 40 de zile, cuprinse între sărbătoarea Învierii Domnului (prima duminică de paşte) şi sărbătoarea Înălţării Domnului, care se celebrează la 40 de zile de la Înviere, într-o zi de joi. Primele trei din cele 40 de zile sunt zile de mare sărbătoare.
O, ce veste minunată vom putea exclama după Învierea Domnului şi ne vom saluta, cu pioşenie, prin firescul “Hristos a Înviat!”
Ion PREDOŞANU
