Volumul „Brăila – oraşul amintirilor (Nea Costică)”, editura Pim, Iaşi, 2018, 206 pagini, semnat de scriitorul Ion C. Gociu, este cea de a doua parte a unei trilogii, ce continuă traseul biografic al familiei autorului, traseu început la Gura Puturoşii din zona Jiului de Sus, trecut prin Brăila odată cu venirea în acest oraş, leagăn de posibilităţi şi speranţe, a văduvei lui Ion Gugea, Maria Gugea şi a celor doi copii, Ghiorghiţa şi Costică, mânaţi de o poveste de viaţă redată cu exactitatea amănuntelor în primul volum „Brăila – Oraşul speranţelor (Măria Gugeoanii)”. Localitate în care cei trei petrec câţiva ani, muncind în diferite locuri, urmând un destin finalizat cu reîntoarcerea în sat a mamei şi a fiului Costică. Ghiorghiţa, căsătorită, rămâne la Brăila, unde are o soartă tristă ce se dezvăluie în acest al doilea volum. Bolnavă, tânăra femeie pleacă în lumea celor drepţi, lăsând familia îndurerată şi pe nepotul Neluţu fără un viitor în oraşul Brăila, aşa cum i se promisese. Probabil, nu a fost cel mai rău lucru: ”Prin înfiere devenea fiu de negustori capitalişti, duşmani înrăiţi ai poporului” şi tot ceea ce ar fi putut urma în timp.
În acest al doilea volum cititorul află cum Costică, însurat deja cu Veta, cu care are copii şi o gospodărie bine întocmită, duce o viaţă socială strâns legată de comunitatea în care trăieşte şi de condiţiile timpurilor ce-şi vântură evantaiul într-o perioadă de transformări politice. Este vorba de apropierea celui de-al Doilea Război Mondial. Pe timpul desfăşurării lui, Costică Gugea nu pleacă pe front, rămânând concentrat pe loc pentru că: „Eu am avut mare noroc că, fiind orfan de război şi întreţinător de familie, m-au mobilizat la locul de muncă, altfel cine ştie ce s-ar fi ales de mine” şi lucrează la o fabrică de ţigarete. Este vorba, de asemenea, despre perioada de după război, când schimbările politice conduc la ascensiunea partidului muncitoresc român şi determină modificări în viaţa fiecăruia. Constantin Gugea renunţă la simpatiile legionare, intră în partidul lui Titel Petrescu şi apoi în partidul muncitoresc român. Deşi era un om fără şcoală, timp de câţiva ani buni, ascensiunea sa profesională cunoaşte o traiectorie avantajoasă (şef de cadre la Cooperaţie, director la ILL, director la Direcţia Silvică), perioadă în care şi fiul său, Ion, Neluţu, urmează o facultate şi cu timpul ajunge director de Bancă la Sucursala Judeţeană din Alexandria, însă datorită politicii legionare făcută de tatăl său, Costică Gugea, el este destituit.
Acesta este destinul familiei Gugea până la data când scriitorul Ion C. Gociu încheie cel de-al doilea volum al trilogiei sale. O scriitură ca o carte de amintiri ce se deschide odată cu începutul vieţii şi care va continua cu devenirea, desăvârşită probabil cu volumul trei. De obicei, când pentru fiecare individ viitorul este o probabilitate (singura certitudine fiind sfârşitul), întotdeauna trecutul rămâne certitudinea. Oricum este o carte de atmosferă, cu câteva fotografii de familie, ce precizează caracteristica biografică a întâmplărilor, prin care, cu măiestria deja recunoscută, autorul ne conduce spre o saga proprie, cu personaje bine conturate. Fie prin implicarea lor în acţiuni directe. Fie prin simpla descriere episodică a unui personaj secundar, introdus în poveste pentru a-i da coloratură. Iată cum o vede Neluţu pe Marioara, presupusa amantă a tatălui său: „Privind-o, îi plăcuse de ea ca făptură. Arăta mai frumoasă decât îşi închipuia că sunt curvele. Era o fiinţă înaltă cu părul bălai şi mlădioasă ca o ramură de salcie înflorită primăvara.” Fie prin limbajul absolut propriu celor care populează toată broderia acţiunii cu o limbă mustind de regionalisme (dorângi, bambe, a se zăurzi, a zdruşi, a ţâcura, crov, cârnegei, oricel, muierelnici…) în majoritatea dialogurilor. O limbă vie a personajelor, ce înfloreşte lectura, lăsând limba literară în seama povestitorului, care din această îmbinare realizează o carte plină de sensuri şi realistă. Cu oameni supuşi vremurilor, cu întâmplări specifice circumstanţelor rotunjite volens-nolens de vârtejul istoriei, cu tensiuni, tristeţi, bucurii, cu surse de inspiraţie din amintirile proprii, ale rudelor şi ale preţiosului Jurnal de familie din care se adapă cunoaşterea sa. O carte ce scoate din tezaurul de demult personaje bine conturate, oameni cu părţile lor luminoase ori întunecate, tipologii şi caractere. Şi, desigur, o carte bogată în informaţii istorice, folositoare pentru cei ce doresc să le ia în consideraţie ca pe un bun colectiv.
Cititorii îl cunosc deja pe scriitorul Ion C. Gociu ca pe un talentat prozator, fapt prilejuit de lecturarea celorlalte volume. Această carte, ca şi celelalte, cu o proză scrisă cursiv, fără împodobirea excesivă a metaforei, ca o poveste depănată de bunici nepoţilor uimiţi de tot ceea ce află, este o naraţiune ce vine din sevele vieţii şi conturează viaţa reală a acelor timpuri şi locuri, însămânţată prin cuvântul specific lexicului local, păstrat cu sfinţenie, într-o stare emotivă specială. O frumoasă scriitură în care condeiul zburdă cu o lejeritate neaşteptată printre nenumărate întâmplări şi situaţii, construind acest melanj în care fiecare ciob de gând participă cu strălucirea ideatică proprie în scopul coagularii unui tot.
Este viaţă în tot ceea ce cuprinde acest volum!…Chiar dacă este vorba despre amintiri, ce aduc în memorie chipuri cărora romancierul le datorează un fel de restitutio. Despre care autorul îşi aminteşte cu tandreţe, într-o curgere a anilor şi a vârstelor…Şi despre doruri!… Dorul celui plecat de acasă pentru un loc de muncă şi o viaţă mai bună. Dorul după cei duşi în lumea tăcerii, dorul după clipele unei copilării fără griji. Despre speranţe, despre tânjirea după o iubire de demult. Şi câte altele…
Volumul „Brăila-oraşul amintirilor – Nea Costică”, o proză bogată prin tematica sa, pe care scriitorul Ion C. Gociu o aşterne în atenţia cititorului spre aflare şi cugetare.
Răsaduri de frumuseţe!…
Lucia PĂTRAŞCU, Brăila, 1 august 2018
PUBLICAT:
1. Blogul absolvenților L. M. Câmpu Lung, promoția 1969 (19.08.2018)
