Cutii de vopsea, ţiglă şi BCA, cărămizi ori bucăţi de găleţi sau butoaie şi nu în ultimul rând tot felul de recipiente de plastic ori PET. Nu vă speriaţi căci nu intenţionăm să vă prezentăm deschiderea niciunui magazin cu materiale de construcţii, nici să vă facem cine ştie ce oferte ori promoţii în domeniu. Sunt numai câteva dintre gunoaiele aruncate pe malul Bistriţei în dreptul localităţii Peştişani.
Locurile pe care râul le parcurge prin mai multe sate gorjene până la unirea cu Jiul şi de acolo mai departe în călătoria sa spre sud par desprinse din filmele documentare. Repeguşuri urmate de toaie adânci, vegetaţia ce acoperă în unele locuri malurile cu totul formând culoare, unde râul le străbate ca printr-un veritabil tunel şi nu în ultimul rând cântecele ori chiar zgomotele vietăţilor pădurii, toate acestea formează un veritabil ecosistem ce poate destinde ori încărca energetic până şi pe cei mai stresaţi semeni de-ai noştri după o perioadă petrecută prin aceste locuri de vis.
Păcat că totul este “băgat în ceaţă” cum se spune pe româneşte de inconştienţa câtorva localnici din Peştişani care-şi aruncă resturile din construcţii ori gospodăriile personale direct pe malul râului pe lângă poluarea factorilor ambientali locali urâţind şi locurile care repet par desprinse din canalele de călătorii ce urmăresc promovarea potenţialului zonelor prezentate. Îmi exprimam cu ceva timp în urmă opinia că la nivelul comunităţilor locale cu astfel de probleme educaţia celor ce nu înţeleg că în condiţiile actuale aruncarea resturilor din gospodărie pe malul apelor este inacceptabilă, ar trebui făcută atât prin mass-media locală, cât şi de liderii comunităţilor în cauză.
Lideri ce ar trebui să se implice direct în stoparea depozitărilor de reziduri pe malurile apelor ce le tranzitează localităţile şi nu să se mărginească la pusul unor afişe pe malul râurilor( neluate în seamă de nimeni din păcate după cum se vede şi în fotografiile făcute la sfârşitul lui iunie), pentru că organele abilitate (se ştie foarte bine care sunt acelea) dau amenzi administraţiilor locale. Iar banii ce se plătesc sunt din bugetele locale sume ce ar putea fi folosite mai bine în acoperirea altor nevoi ale comunităţilor în cauză.
Îmi povestea cu ceva timp în urmă un primar care s-a implicat personal în stoparea depozitării deşeurilor pe malurile apelor că a fost ameninţat în toate felurile de consătenii săi de la faptul că nu va mai fi votat până că o să-i ia casa foc (aşa din senin). Dar aşa cum vă spuneam pe la începutul zicerii mele în condiţiile actuale de aderare a României la structurile comunitare, aceste fapte sunt inacceptabile şi nu mai trebuie să continue sub nici o formă. Pentru că la ora actuală există şi am văzut containere de la cele de 1,1 mc până la cele mari parcă de 14 mc amplasate în diverse locuri în comunităţile rurale pentru ca respectivele resturi de molozuri ori deşeuri să fie aruncate de localnici în ele şi apoi transportate în locurile special amenajate.
Resturi din construcţii ori gospodării au fost şi or să mai fie şi de acum înainte. Ce trebuie schimbat radical (şi sunt iarăşi nevoit să mă repet) este percepţia comunităţilor faţă de acestea. Adică faptul că nu mai pot fi aruncate fără nici o răspundere şi că eventualele sancţiuni primite se plătesc din banii comunităţii, sume ce se pot folosi mai eficient în alte activităţi să nu mai vorbim de cheltuielile de ecologizare ale perimetrelor respective efectuate de cele mai multe ori tot din banii comunităţii.
Mugurel Petrescu
