La început am crezut că e o glumă proastă. Să montezi pe peretele exterior al unei Biserici, fie ea şi Capelă, din incinta unui Penitenciar un post telefonic public pentru deţinuţi mi se pare o mare blasfemie.
Şi totuşi, ieri l-am sunat pe directorul Penitenciarului Târgu Jiu, Ion Popescu. A luat-o mai pe departe, că să vezi, cum că el a avut contract cu o firmă de telefonie fixă şi acum a făcut contract cu o alta. Bla, bla, bla… În fond, întrebarea era dacă s-a montat sau nu. Omul a recunoscut că da, numai că dacă voi merge luni să văd nu mai găsesc postul telefonic acolo! Cred şi eu. Până luni are tot timpul să-l mute. Dar să mă ierte bunul Dumnezeu şi chiar domnul director Popescu Ion. Nu gândeam că-l duce capul la aşa ceva. Să găureşti peretele Altarului unei Biserici, care nu-i aşa, este Casa Domnului e o impietate. Bormaşinile şi-au făcut datoria. Numai că oricine care-i proprietarul unei case sau Comandant de Puşcărie are dreptul ca atunci când îi vine o firmă pe teritoriu să comande. Vreau aici şi nu în altă parte. Este şi asta o formă de a-şi arăta dispreţul faţă de credinţa strămoşească, din moment ce i-a ordonat agentului de la Serviciul Tehnic să monteze un telefon public pe peretele Altarului Bisericii capelă unde oficiază un preot pe care domnia sa nu-l prea înghite. Consemnăm, cu acest prilej, că mintea-n călduri a cadrelor Puşcăriei Târgu Jiu a mai stabilit o premieră naţională!
Ion Predoşanu
