Avertismentul de la mijlocul verii

441

bunila (1)Pe vremuri, în satele gorjeneşti, în dimineaţa de Sf. Ilie, gospodinele intrau într-un fel de concurs matinal. Protagoniştii concursului erau copiii satului, băieţi şi fete, care, în funcţie de vrednicia lor, primeau mai multe daruri, semnificative.

Gospodinele pregăteau de dimineaţă mămăligă din porumbul anului trecut, fierbeau laptele pe care îl puneau în oale de lut acoperite cu ţesătură albă de cânepă. Mămăliga şi laptele se puneau într-un coşuleţ, unde se mai adăuga un ştiulete de porumb tocmai bun de fiert şi o pasăre de curte împiedicată, de regulă cocoşei sau puicuţe. Aceste daruri le primea flăcăul sau domnişoara care treceau pe uliţele satului primii, mânându-şi vitele la păscut. Obiceiul a rezistat până prin anii ‘70 ai secolului trecut, după care s-a stins iar în momentul de faţă nu se mai practică nici simbolic. Tot atunci, dacă anul era secetos şi vara fierbinte, copiii satului se adunau la ora prânzului, îşi puneau de jur împrejurul corpului plante verzi şi mergeau la râu pentru a se stropi cu apă şi pentru a rosti încantaţii pentru invocarea ploilor. Despre Marele Prooroc Ilie Tesviteanul se spunea că mână caii cerului şi că aduce ploi, însoţite de tunete, fulgere şi uneori chiar de trăsnete. Atunci, aceleaşi gospodine ale satului aprindeau tămâie şi alergau prin ploaie să înfigă securile în pământ în aşa fel încât casa să le fie ocrotită de trăsnete. Ca în fiecare an, de Sf. Ilie, a plouat, a tunat şi a fulgerat, a fost vijelie şi prin unele locuri s-au produs dezastre şi chiar a bătut grindina. De data aceasta, gospodinele n-au mai înfipt securile în pământ şi nici nu au mai tămâiat. Au tămâiat în schimb oamenii politici prin toate bâlciurile Sf. Ilie din judeţ şi mă îndoiesc ca ei să fi ştiut vreuna legendele sau vreunul din obiceiurile pe care tocmai le-am reamintit. Ei au plecat într-un fel de activism naiv, convinşi că dacă vor fi prezenţi în mijlocul mulţimii, mulţimea îi va observa iar ei vor câştiga voturi. Intenţia lor nu este nici măcar condamnabilă dar acest activism naiv şi unipersonal nu mai interesează pe nimeni. Lumea satului şi-a pierdut încrederea în oamenii politici şi în capacităţile lor de a organiza treburile administrative, profesional şi cu responsabilitate. Comunităţile se găsesc de ani şi ani de zile într-o stare de vulnerabilitate deschisă în faţa dezastrelor pentru că cine se ocupă de cariera politică personală, făcând din menţinerea la putere un scop în sine, îşi anulează din start deschiderea către problemele eventualilor alegători şi chiar a localităţilor pe care ajung să el conducă. Societatea trebuie să fie atentă la formele de activism plătit, a căror putere de manipulare este concentrată asupra victoriei unor candidaţi cărora după ce câştigă alegerile nu li se mai poate reproşa nimic. Pe învingători nu-i judecă niciodată nimeni, iar exemplul cel mai apropiat este ultima campanie prezidenţială. În anul 2012, alegerile vor fi bulversate de dispariţia judeţelor, partidele politice angrenate în alegeri vor fi sfâşiate de conflictele locale dintre cei care sunt în pericol de a-şi pierde importanţa politică şi cei care aspiră să o câştige. Bătăliile se vor duce din nefericire în municipii, oraşe şi comune şi cum fiecare localitate va avea bătăliile ei, de pe urma cărora vor rezulta conducătorii primului sfert de veac de libertate, nu se mai poate nimeni gândi nici la tradiţii şi în mod paradoxal, nici la bunăstare. Meciurile electorale se vor juca după principiul „scapă cine poate”.

Constantin Bunilă

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here