Aurel Roșca – Poem fără sfârșit

Sinecdoca din titlu nu are interdicția de a nu folosi pluralul pentru singularul substantivului poem.Cartea de poeme a lui Aurel Roșca, apărută la Editura Pim din Iași, în Anno Domini 2019, este o bijuterie lirică în formă bilingvă; traducere din limba română în limba franceză și poeme scrise în limba franceză traduse în limba română, ceea ce italienii numesc tradutore-traditore.Dacă poemul este fără sfârșit înseamnă că nu s-a încheiat și poate continua. În acest sens poetul din Rășinarii Sibiului arăta: ,,Adevăratele poezii încep acolo unde se termină pe hârtie”, iar simbolistul Ștefan Petică menționa în mod expres: ,,Cântarea care n-a fost spusă/ E mai frumoasă ca oricare”. Poezia poem și poetul poem non limits.După dedicațiile de rigoare, autorul mulțumește cititorului pentru receptarea sensibilă a mesajului poetic …,,îndorurându-i viața/ Sub semnul Aripii albe a florii albastre”. Urmează Poeții-o ars poetica Aurel Roșca în care se arată geneza/obârșia poeților și menirea sacră a acestor visători, apăruți, după întrebarea lui Al. Vlahuță.
,,Venim de dincolo de cuvinte-/De dincolo de cântec, /De mai înainte…/Din lumea în care stăpân este dorul-/Și lacrimă și zâmbet își află izvorul…”Venim apoi-/În zori de zi luminați-/Cu stropi de cer în gene…/De o nepământească frumusețe-/Cu brațele pline de flori albastre”…, dăruindu-le cu generozitate semenilor.
În poemul Dor apare sintagma nominală simbolică a ,,păsărilor călătoare”. Paul Valéry considera că un poem este ,,o adevărată sărbătoare a spiritului”, iar Marin Sorescu a scris un volum de poezii intitulat Sărbători itinerante..,,Mi-e dor de păsările mele călătoare!/ Să le mângâi din nou, să le adun-Joc de aripi amețitoare-/ Pe coala albastră, de vis, să le pun-/Într-un cântec frumos/Cum nu s-a mai scris, /Niciodată pe zare! / Mi-e dor de păsările mele călătoare!”. Multe poeme sunt create pe baza unui colocviu/solilocviu cu/despre ,,floarea albastră”. Un fel de Dialog cu mine însumi al poetului simbolist Ion Minulescu. Ești tu? chiar tu?, Tu, iubirea mea cu o mie de chipuri (aș fi zis cu mii de chipuri). Tu? Chiar tu? Aceea dintre nori?…
Pasteluri în formă clasică de un farmec sinestezic aparte, cu influențe de la Alecsandri până la Ion Pillat și Nicolae Labiș.
,,Ninge…/ Roiuri de fluturi, sălbi de mărgele/ Se scutur cireșii din ceruri rebele…/Ninge pe doruri, pe visele mele…/Ninge cu stele! Ninge…” (Feerie de iarnă).
,,Cânta, în susur moale/ Un vânt, în plopii-înalți-/ Iar pasărea de smalț/se legăna agale, …/ De aiurare plină/ În miezul nopții gol” (Fantezie)
,,În noaptea asta prin cireși a nins-/ Am auzit pe ramuri florile dansând…/ Sub duhul primăverii, rând pe rând,/ De viață, flăcări albe s-au aprins” (Primăvara-vis în alb)
Dintre mituri prezintă Orfeu…ultimul cuvânt și Invocare către Phoenix, iar ca lirică epistolară Poveste de 1 Martie. Scrisoarea cea mică. Narativitate și atmosferă poetică pentru Ea-,,O frunză mică,/ O picătură de ploaie,/ O picătură de rouă,/ O lacrimă, Ori o inimioară..”. Ideea se reia în poemul Aripă arsă: ,,Pe marginea drumului meu, Am văzut o floare mică, albă…/ Petalele sale ofilite și căzute…/ Am întins mâna deasupră-i!/ Și floarea cea mică a zâmbit soarelui/ Și a umplut toamna/ Cu parfum primăvăratic…”Aurel Roșca, poet simbolist? Estetica simbolistă de la Baudelaire, Verlaine, Rimbaud. Malarme… la teoreticienii noștri Ov.Densușianu, Al. Macedonski, poeții Șt. Petică, Mihail Săulescu, I. Minulescu, George Bacovia…presupune sugestii, sinestezii, muzică, vers liber. O obsesie și o pasiune a simboliștilor este muzica lui Wagner, Debussy, Cesar Franck. Ars poetica verlainiană prevedea ca principii: De la musique avant toute chose…/ De la musique avant encore et toujours- idee care i-a atras și încântat pe simboliștii români melancolici, pesimiști, dominați de spleen, tristețe, apăsare, dezgust refulat; aceste stări la Aurel Roșca nu există. Doar poezie și poezia poeziei!Simbolul, existent de când omul, îmbracă noțiunile abstracte în forme concrete. Așadar, poezie autentică fără simboluri nu există.În poemele lui Aurel Roșca nu lipsesc laitmotive cu valoare de simbol precum alb, dor, toamnă, pasăre, înger, frunză, cer, stea, aripă…, iar ca poeme antologice aș menționa: Poeții, Dor, Pânzele albe, Aripa arsă, Întoarcerea în cuvinte, Invocare către Phoenix, Aripi albe, flori albastre…Poemele lui Aurel Roșca sunt însoțite de poze ale autorului din junețea romantică, din perioada așezată și senectute. De asemenea, apar picturi realizate de o elevă a autorului, acum studentă la Arte plastice, care colorează și potențează mesajul poetic. Ut pictura poessis (Horațiu) Prin stil și estetică, Aurel Roșca, într-un fel, în epoca miodernă. apare ,,singur printre poeți”.Recomandăm cu căldură opul lui Aurel Roșca pentru că, în aceste poeme fără sfârșit, lectorul ar putea descoperi alte și alte ,,frumuseți și prețuri noi”.
Marin I. Arcuș