Puţin mai sus de complexul hotelier Tismana, după ce trecem de Vila Ursu există mai multe pârâiaşe care după ce-şi croiesc drum prin pădure se varsă la final în râul Tismana.
Pe unul dintre acestea obişnuiam să opresc de câte ori veneam prin zonă şi sincer să fiu mă bucuram că era curat fără omniprezentele PET-uri, ambalaje ori cutii de bere. Fiind acoperit aproape în totalitate de vegetaţie oferea o umbră sănătoasă pentru perioadele caniculare când în alte locuri abia se putea respira din cauza căldurii. Şi 
maşina se putea parca în tunelul umbros, iar pârâiaşul oferea pe lângă peisajul pitoresc briza de răcoare pe care orişicine şi-ar fi dorit-o într-o zi caniculară.
Poposind acolo cu ceva timp în urmă am văzut că podeţul ce asigura scurgerea apei pârâului în Tismana fusese astupat probabil din neglijenţa celor ce tăiaseră o porţiune din pădure, dar nu le dăduse prin cap să protejeze în vreun fel tubul ce făcea scurgerea şi evacuarea apei. Ce vă relatez eu acum se întâmpla pe la jumătatea anului trecut când am crezut că dacă nu urgent tot se va găsi în timp o soluţie de drenare a pârâiaşului.
Şi uite aşa acesta a început să erodeze drumul forestier pe care îl traversează în ziua, de azi formându-se un şenţuleţ care de acum începe să dea de furcă maşinilor ce vor să urce la munte. Pe lângă aspectul total inestetic ce îl oferă nici eroziunea drumului nu este de neluat în seamă, să nu mai vorbim că aşa după cum ne informează un panou (cam dintr-o rână ce-i drept) ne aflăm într-un perimetru protejat, unde (cel puţin teoretic) orice lucrare nu trebuie să afecteze factorii ambientali sub nici o formă. Sper ca fotografiile mele făcute cu ocazia ultimei mele descinderi prin acele locuri să 
ilustreze mai bine decât modestele mele cuvinte situaţia şi faptul că proprietarii locului trebuie să facă până la final ceva şi nu să aştepte până când şanţul format de curgerea pârâului se va adânci, iar o mare parte dintre maşini se vor afla în imposibilitatea de a trece mai departe.
Profund mâhnit de cele văzute am părăsit locul cu convingerea că odată şi odată trebuie să conştientizăm faptul că nu a pune o pancartă ori un banner prin care aducem la cunoştinţă celor ce vin că respectivele perimetre sunt protejate într-o formă sau alta, rezolvă problemele, ci doar o implicare şi conştientizare activă poate oferi soluţii la clasificarea multitudinii de probleme ambientale ale zilei de astăzi.
Mugurel Petrescu
