Planta crește în locuri umede și umbroase, în zona de stepă, în rariștea pădurilor, prin grădini și, în special, are parte de puțină umbră. Florile sunt albe, sub formă de umbrelă. Rădăcina este pivotantă, subțire, ramificată. Tulpina erectă, cilindrică, de 50-70 cm, este acoperită cu perișori moi. Frunzele sunt diachene tripenat-sectate.Asmățuiul este apreciat îndeosebi pentru frunzele foarte aromate, amărui. În scop fitoterapeutic se utilizează lăstarii floriferi, frunzele și fructele. Este o plantă anuală, se poate cultiva din martie până în iunie, plantele răsar după două săptămâni de la însămânțare, iar în 30-40 de zile se pot recolta primele frunze. Frunzele și lăstarii se recoltează eșalonat, treptat.
Compoziție: ulei eteric compus din glicozidul apiina, metilcavicol, osmorizol, asmarizol, uleiuri grase, substanțe amare, vitamine B, C, săruri minerale.
Acțiune: diuretică, depurativă, stomahică, laxativă, antiseptică, anticanceroasă, colagogă
Indicații terapeutice
Uz intern:
– cistită, stomatite, ulcerații faringiene și bucale, astenie, scorbut, reumatism, gută, litiază renală, colici hepatice, icter, bronșite, astm umed, afecțiuni pulmonare cronice, laringită, edeme, afecțiuni canceroase (în special cancer epitelial), pleurezie boli ale rinichilor și ficatului, ajută la evacuarea bilei, blefarită, afecțiuni oculare, purifică sângele – sub formă de dedoct, infuzie.
Uz extern:
– îngrijirea tenului și întârzierea aparițitei ridurilor (spălarea feței cu decoct pentru obținerea unui ten sănătos, proaspăt și catifelat), dermatoze, cuperoză, cancer epitelial, plăgi canceroase, hemoroizi (sub formă de cataplasme cu infuzie sau decoct), oprirea lactației (frunze proaspete strivite puse sub formă de comprese pe sâni), fese iritate ale bebelușilor (spălate cu decoct din frunze), înțepături de insecte.
Contraindicații
Este interzis consumul plantei în alimentația proaspetelor mămici care alăptează (poate micșora sau întrerupe lactația).
Alexandra Cruceru
