Începând cu 9 iunie a.c., la Muzeul Judeţean Gorj târgujienii au putut să admire o expoziţie de excepţie: „Arta este locul libertăţii perfecte” („Art Is the Place of Perfect Liberty”), curatoriată de colecţionarul şi criticul de artă italian dr. Pierluigi Luise. La vernisajul acesteia au vorbit Dumitru Hortopan (directorul muzeului), scriitorul Vasile Vasiescu şi sculptorul Paul Popescu. Au fost prezenţi artişti, scriitori, profesori, actori, ziarişti, târgujieni iubitori de artă.
Expoziţia internaţională reuneşte lucrări din colecţii personale ale unor artişti importanţi din Italia, Spania, SUA, Franţa şi România: Giuseppe Angeli, Arman, Joseph Beuys, Caravaggio, Giorgio de Chirico, Salvatore Emblema, Lucio Fontana, Piero Manzoni, Joan Miró, Ugo Nespolo, Rabarama, Man Ray, Mario Schifano, Raffaella Maron, Paul Popescu. Aceste lucrări aparţin unor genuri (pictură, sculptură, obiect, grafică, instalaţie), stiluri (clasic, modern, contemporan) şi epoci diferite (de la Renaştere la contemporaneitate). A fost realizat şi un catalog bilingv al expoziţiei, cu date interesante despre artiştii care au semnat operele expuse.
Ideea care stă la baza realizării expoziţiei este chiar cea care îi dă titlul, în sensul că toate lucrările prezentate conduc la ideea libertăţii de exprimare a artistului. Mai mult decât atât, Dr. Pierluigi Luise consideră că „Artistul propune o nouă ordine socială, în care facultăţile umane sunt atinse în totalitate… Acţiunea artistului se concentrează pe lărgirea înţelegerii de sine şi a realităţii de către om, care va conduce la capacitatea de reînnoire a grijii faţă de ceilalţi. <Arta> nu mai este un concept de muzeu, ci mai degrabă unul antropologic şi, ca atare, satisface toate domeniile de activitate umană, de la ştiinţă la politică, investind în dimensiunea practică a acţiunii, într-un proces de regenerare şi de eliberare a <individului>. Această concepţie globală a artei face omul responsabil pentru orice act, îndemnându-l să participe şi să fie antrenat în mod creativ, pentru a schimba lumea”. Expresia „Fiecare om este un artist” ar semnifica faptul că „doar arta este forţa cu adevărat revoluţionară, cea care permite, prin creativitate şi libertate, să faci din viaţă o <sculptură vie>”. De asemenea, el crede că trebuie să fim conştienţi de 
faptul că „a fi om înseamnă pur şi simplu să îţi asumi responsabilitatea şi libertatea de a acţiona şi de a fi demn. Creativitatea înseamnă libertatea de a fi inventiv”.
Facem în continuare o prezentare pe scurt a artiştilor care au lucrări în această expoziţie. Giuseppe Angeli (1709-1798) a fost preşedintele Academiei de Arte Frumoase de la Veneţia, cunoscut pentru lucrări cu teme religioase (pânze în Biserica San Stae, scene din Via Crucis pentru biserica Santa Maria Zobenigo, fresce etc.).
Arman Pierre Fernandez (1928-2005), artist american născut francez, este cunoscut prin lucrările sale pe care le numea „acumulări” („Cachets”), în esenţă printuri pe hârtie şi material textil. Dezvoltă un stil recognoscibil începând cu două concepte : „Accumulation” şi „Poubelle”.
Joseph Beuys (1921-1986) este un artist sensibil la probleme ecologice. În 1982, la Kassel realizează una din lucrările sale proeminente, „7000 stejari”: un triunghi mare format din 7000 de pietre de bazalt. Încasările din vânzarea fiecărei pietre a servit la plantarea unui stejar.
Renascentistul Caravaggio (Michelangelo Merisi, 1571-1610) a fost descris drept unul dintre cei mai „chinuiţi” pictori din istorie. Cu toate acestea (şi în ciuda faptului că moare foarte tânăr, la doar 39 de ani), prin geniul şi realismul său a reuşit să revoluţioneze istoria artei. Inovaţia lui a fost descrisă ca fiind un „naturalism radical”, combinat cu observarea atentă a fizicului şi cu o „teatrală utilizare a clar-obscurului” ce ajunge să fie cunoscut drept „tenebrism”. Decrepitudinea personajului expusă în tabloul său denotă libertatea artistului de-a exprima altceva decât ce permiteau canoanele artistice ale vremii. O putem interpreta chiar ca un gest de revoltă împotriva modelului artistic aflat atunci „în vogă” („în trend”, cum am spune astăzi). Giorgio de Chirico (1888-1978) este fondatorul celebrei „Scuola metafizica”, mişcare artistică ce a influenţat puternic suprarealiştii.
Salvatore Emblema (1929-2006) este cunoscut prin lucrările sale „în transparenţă” (care te fac să vezi „prin pânză” peisajul real, nu „iluzoriu”) şi prin conceptul Kabbalah de reducţie.
Lucio Fontana (1899-1968), pictor, sculptor şi teoretician italian (născut în Argentina) a fost fondatorul „Spaţialismului” şi a avut legături cu „Arte Povera”. Cu seria „Pietre” fuzionează sculpturalul cu pictura, prin încrustarea suprafeţelor pânzelor cu pastă grea şi sticlă colorată.
Piero Manzoni (1933-1963) este cunoscut pentru faptul (cu totul ieşit din comun) că a realizat în anul 1961 un număr de 90 de cutii de conserve sigilate (numerotate şi cu semnătura sa), la care a aplicat următoarea etichetă: „Rahat de artist. Conţinut net 30g. Păstrat natural. Produs şi conservat mai 1961”. El le-a pus preţul corespunzător pentru 30g. de aur, făcând aluzie la valoarea artistului. Acestea se află acum în mari colecţii de artă (Tate Modern din Londra, Museo del Novecento din Milano), valoarea fiecărei piese fiind estimată la 70.000 Euro.
Joan Miró i Ferrà (1893-1983), celebru pictor, sculptor şi ceramist spaniol, a cărui artă (mai ales pictura sa simbolică şi poetică, plină de dualităţi şi contradicţii, respingând limitările picturii tradiţionale) a fost catalogată drept suprarealistă.
Ugo Nespolo (n.1941), pictor şi sculptor italian, este cunoscut mai cu seamă pentru filmele sale experimentale, lucrările de artă aplicată şi colaborările artistice în reclame, teatru şi literatură. Lucrările sale au fost influenţate de Pop Art, arta conceptuală, Arte Povera şi Fluxus.
Rabarama (Paola Epifani, n.1969) trăieşte şi lucrează la Padova, creând sculpturi şi picturi cu fiinţe umane (sau hibride), adesea în posturi excentrice, cu pielea decorată cu modele, simboluri, litere sau imagini într-o mare varietate de forme.
Man Ray (Emmanuel Rudzitsky, 1890-1976), artist vizual american care a făcut carieră în Franţa, contributor important la mişcările Dada şi Suprarealism. Deşi se considera pictor, el a fost cunoscut la Paris ca fotograf de modă şi portrete şi a devenit celebru în domeniul fotografiei de avangardă. A fost prieten cu Brâncuşi, căruia i-a dat lecţii de fotografie (începând cu 1921).
Mario Schifano (1934-1998), pictor şi regizor italian, a fost considerat un artist prolific, exuberant şi iubitor de monden şi un reprezentant important al artei italiene şi pop europene din anii şaizeci. Obiceiul de a se droga i-a adus etichetarea de „artist damnat” (şi chiar condamnări).
Raffaella Maron (n.1971) este o artistă italiană cu lucrări de pictură şi sculptură, în care apar adesea simboluri ce exprimă legătura între om şi Univers. În „arta realităţii conceptuale”, ea devine concretă, iar operele sale „au o structură formală revoluţionară”, în care se pot simţi tradiţii îndepărtate ale civilizaţiilor antice, revitalizate într-o viziune estetică personală şi actuală.
Paul Popescu (n.1961), sculptor român care trăieşte şi lucrează în Târgu-Jiu. A expus la muzeu lucrări de sculptură contemporană de facturi diferite: prima sa „pasăre” în stil modern („Salt în văzduh”), sculptură abstractă („Germinaţie”) şi sculptură figurativă într-o abordare contemporană şi personală („Plutire”). El a constatat că „această expoziţie-surpriză pentru comunitatea târgujiană, râvnită acum de mari centre culturale din ţară, a reuşit <să pună pe drumuri> artişti şi iubitori de artă din ţara întreagă, pentru a vedea în original opere de artă de mare valoare, aparţinând unor creatori deveniţi clasici. După unele opinii, Caravaggio ar fi pentru prima oară expus în România, prin această lucrare a sa”.
Sorin Lory Buliga
