Am scris în repetate rânduri despre venirea și stabilirea la Novaci a multor familii de oieri din Mărginimea Sibiului, dar și din alte zone ale Transilvaniei. Așa cum am precizat și în Monografia Orașului Novaci (edițiile 2008 și 2018), prima informație despre venirea transilvănenilor la Novaci o avem de pe la 1727, pe când Oltenia se găsea sub stăpânire austriacă și când pe moșia doamnei Maria Brăiloiu, în plasa isprăvnicatului Vlăduț Tetoianu se găseau ,,12 oameni veniți de curând din Transilvania’’. Tot din această perioadă (1725) întâlnim și Vama de la Novaci, ca filială a Vămii Vâlcan, condusă de ANDREI SCOREI, după tradiție oier, intrat voluntar în armata română, ajuns căpitan, care își doarme somnul de veci la Mănăstirea Polovragi.
Așadar, în timpul primei stăpâniri austriece (1718-1739) la Novaci exista vamă, iar vameș la Novaci a fost Andrei Scorei, nobil român din Transilvania. Linia vamală de la munte, locul de trecere, era păzită de plăieși, subordonați vameșului, acei grăniceri medievali ai Carpaților românești care aveau rolul de supraveghere și de numărătoare a vitelor supușilor ,,austrieni’’.
Bătrânii satului își mai amintesc că auzeau pe bunicii lor că pe actuala stradă General Medic Virgiliu Răduțescu (fostă Mioarelor), într-o casă cu etaj era un punct vamal, un fel de pichet de grăniceri care supravegheau intrările și ieșirile din localitate pe vechiul drum de transhumanță ce lega Oltenia de Ardeal, ca și în casa bătrână a părinților prof. univ. dr. Nicolae Vințanu, de la ieșirea din Novaci spre munți, în Plăieț.
Am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre punctele vamale de la Novaci și în special despre acest Andrei Scorei care a fost vameș la Novaci. Întâmplarea a făcut ca într-o discuție cu bunul meu prieten, Ioan Paca din Sibiu, originar din Jina, licențiat în Teologie, profesor, să aflu că soția sa este din localitatea Scorei, de lângă Făgăraș. A fost momentul în care a apărut luminița de la capătul tunelului. Profesorul teolog Ioan Paca mi-a povestit mai multe lucruri și m-a asigurat căci cu prima deplasare la Scorei, îmi va furniza mai multe detalii referitoare la comuna Scorei și ce legătură ar putea avea cu Novaciul. Așa aveam să aflu, prin amabilitatea distinsului profesor teolog lucruri foarte interesante, rugându-l să ni le prezinte personal, nouă novăcenilor.
Așadar, Domnule profesor Ioan Paca, publicația ,,Novăceanul’’ vă stă la dispoziție.
– Am să reproduc novăcenilor care mi-au fost și au rămas dragi sufletului meu câteva extrase din Monografia Comunei Scorei, scrisă de verișorul soției mele, prof. Popa Gavrilă, în vârstă de 97 de ani, din Capitolul ,,Andrei Scorei, Căpitan de plai în ținutul Gorjului’’. Menționez că voi reproduce întocmai cele scrise de verișorul soției mele în Monografia comunei Scorei, apărută în anul 1983, după cercetări intense pe parcursul anilor 1970 – 1983. Această lucrare a fost prezentată în zilele de 26-27 iulie 1983 la un simpozion organizat la Stoenești-Argeș, fiind distinsă cu Premiul al II-lea pe țară. Așadar, iată cele consemnate de prof. Popa Gavrilă:
,,Numele localității Scorei ar putea fi antroponim, satul purtând numele unui oarecare Scorei, care ar fi întemeiat așezarea. Numele de Scorei este atestat încă din 1300, când un reprezentant al familiei Boier de Scorei este chemat să rezolve un litigiu ivit între unguri șa sași în Sibiu. Documentul se află în biblioteca Brukenthal din Sibiu.
Reamintim că familia Boier de Scorei a fost întemeiată de unul din cei trei fii ai boierului Dudescu, emigrat din Țara Românească și stabilit la Scorei, adăugându-și la numele de Boer predicatul ,,de Scorei’’(Boer de Scorei). Rezultă de aici că Scoreiul exista nu numai la 1300, ci și înainte de 1300.
Familia Scorei apare în primele conscripții ale Scoreiului, începând din 1648. Astfel, în conscripția din 1648 găsim printre boierii Scoreiului pe ,,Andrei Scorei’’, nume ce va căpăta o rezonanță istorică în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Familia Scorei mai este amintită apoi în conscripția din 1680 și în conscripția austriacă din 1721-1722. În 1722 familia Scorei era reprezentată prin boierul Scorei Pop Ilie, remarcat și în documentele vremii. De altfel Scorei Pop Ilie a fost vice-jude în consiliul de conducere al Districtului Făgăraș și a fost unul din cei mai avuți boieri din Țara Făgărașului…
După anul 1722 numele de familie Scorei va dispărea din Scorei. Numele boierului Scorei Pop Ilie din 1722 era format deja din două nume de familie: Scorei și Pop. În următoarele două secole este amintit în documente un nume de familie Pop David. Această alăturare a două nume de familie s-a realizat probabil prin căsătorii între familiii: familia Scorei Pop și familia David, rezultând un nume nou de familie, renunțându-se la numele de Scorei al familiei Scorei Pop. Această constatare poate fi luată în considerare sub formă de deducție, de simplă geneză. Cert este că de la Scorei pop Ilie numele de familie Scorei Pop nu mai apare, dar vom întâlni numele Pop David. Dacă însemnata familie ,,Scorei’’, care a dat numele satului, sau și-a luat numele după cel al satului, se pierde aici în secolul al XVIII-lea, ea va continua să existe până în zilele noastre dincolo de Carpați, în nordul Olteniei, datorită lui Andrei Scorei, trecut peste munți în Țara Românească. Numele de Andrei Scorei apare în conscripția Scoreiului din 1648, care consemnează și averea acestuia: 9 cai, 6 boi, 7 vaci, 2 juninci și 14 porci. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea apare un Andrei Scorei dincolo de Carpați ca oier, și care-și are originea transilvăneană din satul făgărășan Scorei (Al. Ștefulescu, Gorjul istoric și pitoresc, Tg-Jiu, 1904, p. 149-150).
Cine a fost acest Andrei Scorei? Să fie același cu cel din conscripție, sau este vorba de fiul său? Conscripția din 1648 ne spune că Andrei Scorei avea un fiu, fără a-i menționa numele, dar în multe cazuri fiii purtau numele tatălui. S-ar putea deci ca fiul lui Andrei Scorei să fi trecut munții în Țara Românească, singur sau împreună cu tatăl său. Trecerea peste munți în ambele sensuri a fost o realitate permanentă în cursul istoriei poporului nostru. Pe potecile ascunse ale munților au venit în Țara Făgărașului cei trei frați Dudești, dintre care cel stabilit în Scorei își va lua numele de ,,Boer de Scorei’’. Tot pe aici a trecut și Andrei Scorei, fie în căutare de noi pășuni pentru oi și vite, fie din cauza asprimii stăpânirii străine care în secolul al XVII-lea devenise tot mai insuportabilă. Documentele consemnează în acest secol o masivă ,,roire’’ din satele făgărășene peste munți, în Țara Românească, unde obligațiile feudale erau mai ușoare decât în Transilvania. Numai în Scorei se consemnează în anul 1680 peste 40 fugiți. Aceștia sunt numiți în scripte ,,fugitivi’’ și ,,desertae’’ (fugiți și dezertori).
Pe când Șerban Cantacuzino (1678-1688) își recruta oastea din rândul locuitorilor de la poalele munților spre a lupta împotriva stăpânirii otomane, oierul Andrei scorei se înrolează voluntar în oastea română și contribuie la recrutarea oamenilor, dovedind destoinicie și capacitate de organizare militară. După asediul Vienei (1683), la care participă și oastea lui Șerban Cantacuzino, Andrei Scorei este răsplătit pentru faptele sale, fiind ridicat la rangul de ,,Căpitan de plai’’ în ținutul Gorjului și împroprietărit cu satele Drăgoești, Polovragi și Buzești. Importantul rang de ,,Căpitan de plai’’ și-l păstrează și pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, ridicat în scaunul domnesc după Șerban Cantacuzino la 1688.
Căpitanul de plai Andrei Scorei a murit în 1692 și a fost înmormântat în Pronaosul Mănăstirii Polovragi, aflată pe moșia sa, pe care el și urmașii lui au îngrijit-o și refăcut-o. Mormântul său nu este cu nimic mai prejos decât al unui ctitor de mănăstire sau al unui voievod. Pe frumoasa lespede de piatră ce-i acoperă mormântul, se află gravată o ghirlandă având în mijlocul ei o mână care ține o sabie ridicată în sus și două inițiale, A și S, după care urmează înscrisul: ,,Aici sub această piatră se odihnește robul lui Dumnezeu Andrei Scorei și fiii săi Toma și Elisafta, de când a murit leat 7200, (nn. 1692) Ginerele său Ion Bengescu, acesta, odăi 5 la sfânta mănăstire i-au dat’’.
Andrei Scorei și-a pus de bună voie priceperea, curajul, vitejia și viața în slujba luptei de eliberare a noii sale țări care era tot românească. Faptele lui patriotice demonstrează o înaltă conștiință de neam, dovedită în lupta pentru o cauză comună a românilor de pe ambele versante ale Carpaților. Despre Andrei Scorei a scris în secolul trecut și poetul Grigore Alexandrescu, cu ocazia vizitei sale la Mănăstirea polovragi, unde ,,locul cel de seamă’’ i s-a părut mormântul lui Andrei Scorei, din interiorul mănăstirii.
,,Puțină vreme ne trebuie ca să ne îndestulăm de vederea bisericii, lucrul cel mai însemnat ce-l găsim, însă, fu un mormânt pe piatra căruia este săpată o ghirlandă, în ea o mână care ține o sabie și dedesubt cuvintele Andrei Scorei. După cercetările ce făcurăm în vechea mănăstire, aflarăm că acest Scorei trăia pe la anul 1690, ca fiu al unui cioban și în copilăria sa păzea oile părintești la poalele munților Vâlcan, unde se află și astăzi stâna familiei sale, care este ocupată de ciobani din același neam. Despre acestea putem fi noi înșine chezași, căci am petrecut o noapte la stâna familiei lui Scorei și am băut acolo cel mai dulce lapte. La anul 1687 când Șerban se găsea prin alianța sa cu Ioan și Petru al Rusiei a scuturat jugul turcesc și aduna în taină oștirea în munții de peste Olt, tânărul Scorei intră ca voluntar în slujba lui Șerban și ajunge prin destoinicia sa la rangul de căpitan’’.
Dacă poetul Grigore Alexandrescu a cercetat documentele mănăstirii în secolul trecut și aceste documente fac mențiunea că Andrei Scorei a păzit în tinerețe oile tatălui său, înclinăm să credem că Andrei Scorei amintit în conscripția Scoreiului în 1648 este cel care a trecut munții, iar fiul său este căpitanul de plai înmormântat la Polovragi, în 1692. din scurta relatare a poetului Grigore Alexandrescu reiese că poetul a cunoscut, în secolul trecut, pe urmașii lui Andrei Scorei, care mai stăpâneau stâna la poalele Munților Vâlcan. Urmași ai Căpitanului Andrei Scorei se află și astăzi în partea de nord a Olteniei, în special în ținutul Gorjului, purtând încă numele de ,,Scorei’’.
Nu numai urmașii lui Andrei Scorei și numele Scorei s-au păstrat în acest colț de țară, ci și faptele lui au rămas adânc întipărite în memoria locuitorilor acestor meleaguri. Popularizarea acestui erou făgărășan, devenit legendar, începea în secolul trecut într-un manual de geografie referitor la ținutul Gorjului, tipărit în anul 1892, la 200 de ani de la înmormântarea lui Andrei Scorei. La capitolul ,,Mănăstirea Polovragi’’ se arată că Andrei Scorei ,,a fost cioban și intrând voluntar în armata română pe timpul lui Șerban Vodă, prin curajul și silința sa a ajuns în curând Căpitan’’.
Prin corespondența purtată cu urmașii lui Andrei Scorei, am primit informații despre străbunul lor și despre succesorii acestuia. Iată ce ne-a relatat pensionarul Petre I. Pirtea din comuna Crasna, satul Dumbrăveni, județul Gorj:
,,Mama mea a fost născută Scorei și se trăgea din neamul lui Andrei Scorei. Bunicul meu Matei N. Scorei îmi povestea despre Andrei Scorei, străbunul nostru, că a vanit din satul Scorei din Ardeal și a făcut parte din oștile lui Șerban Vodă, fiind împroprietărit pentru actele sale de vitejie cu trei sate. Întrebându-l de ce nu s-a mai înapoiat în satul său, bătrânul a răspuns că era prigonit politic de nobilimea din Ardeal. Bunicul meu Matei M. Scorei a fost înzestrat de tatăl său Matei Scorei cu averea din Buzești, dându-i și doi țigani robi. Documentele se găsesc la casa veche Scorei, la vărul meu Ion Scorei din Buzești, fiul unchiului meu Andrei M. Scorei. Lui Ioan M. Scorei, fratele bunicului meu, i-a dat averea din Polovragi, iar lui Costică și Ecaterina averea din Drăgoești. Ion M. Scorei, care a primit averea din Polovragi, la o năvălire a turcilor asupra acestor locuri a încălecat pe un cal și a fugit spre Tg. Jiu, angajându-se slugă la un boier pe moșia Călniceanu, care după un timp l-a împroprietărit cu 15 pogoane de pământ’’.
Despre această ramură a familiei Scorei fugită înspre Târgu-Jiu mi-a scris Ion Scorei, domiciliat în prezent în Bumbești-Jiu, născut în satul Tămășești, un alt urmaș al celui fugit din Polovragi de teama turcilor. Iată ce ne relatează Ioan Scorei:
,,În timpul răscoalei lui Tudor de la 1821, un oarecare Scorei, pandur în oastea lui Tudor, nu se mai întoarce în satul natal Polovragi, pentru că în timpul răscoalei se remarcase ca un răzvrătit. Acesta se pune în slujba unui boiernaș cu vederi progresiste – Vicșoreanu – din satul Vlădoi, comuna Călnicu, situată la cealaltă extremitate a Gorjului, spre Cloșanii lui Tudor Vladimirescu. Acest răzvrătit, Scorei, a avut doi copii, din care unul Gheorghe, moștenind spiritul de independență al tatălui său și al strămoșilor veniți din Țara Făgărașului, n-a vrut să se supună corvoadei boierești de călărași cu schimbul, stând 7 ani fugit din fața autorităților locale. Pentru a i se pierde urma se căsătorește cu o fată pe nume Bălașa, din satul Tămășești, comuna Ciauru-Gorj, cu care are un băiat – pe bunicul meu, Ion Gheorghe Scorei. Bunicul meu a avut și el un băiat, pe Dumitru Scorei, tatăl meu, născut în 1898, cel de al doilea băiat al răzvrătitului de la 1821 a rămas în comuna Călnicu, dar pentru că a avut numai fete i s-a pierdut numele, neamul existând și acum în această comună’’.
La vizitarea Mănăstirii Polovragi, preotul de aici vorbind turiștilor ce vizitează mănăstirea, despre istoricul mănăstirii, nu uită a preciza că Tudor Vladimirescu și Iancu Jianu, cu ocazia răscoalei din 1821 au venit și au petrecut discutând și proiectând planurile de luptă, nopți întregi, lângă mormântul Căpitanului Andrei scorei și că, într-un colț al mănăstirii, pe un perete se găsesc niște inscripții făcute de Tudor și de haiducul Jianu. Nicolae Iorga, studiind arhivele unor sate ardelene din jurul Sibiului, constată că în perioada 1718-1728 exista la Polovragi un căpitan de plai cu numele Andreiaș Scorei, probabil un urmaș al lui Andrei Scorei, care a moștenit titlul părintelui său’’. Sper ca și cele reproduse mai sus să aducă lumină în ceea ce privește pe Andrei Scorei, fost Căpitan al Plaiului Novaci-Gorj. Dacă cele scrise mai sus vor trezi interesul novăcenilor și desigur al gorjenilor, într-unul dintre numerele următoare ale ,,Novăceanului’’, voi scrie despre Familia ,,Boier de Scorei’’.
Domnule profesor Ioan Paca, vă asigur că cele trimise de Dv., rod al muncii neobosite a verișorului soției Dv., prof. Popa Gavrilă, de-a lungul multor ani, vor trezi interesul nu doar al novăcenilor, dar cu siguranță măcar și al celor dornici să-și cunoască istoria locurilor din satele gorjene amintite. În numele cititorilor publicației ,,Novăceanul’’, vă mulțumesc pentru prețioasele informații trimise și vă asigur de sincerele noastre aprecieri. Vă rog să transmiteți D-lui profesor Popa Gavrilă multă sănătate, stimă și considerație pentru strădania de a lăsa generațiilor viitoare informații deosebite despre oamenii și locurile Scoreiului, cu adânci legături în Gorjul nostru.
Constantin DÂRVĂREANU
