Nu, nu vă speriați, nu este vorba despre niciun epitet nepoliticos la adresa vreunei persoane, ci așa cum spune și titlul, este cu adevărat vorba despre cel mai periculos dușman al legumicultorilor.
Tuta absoluta – molia minieră a tomatelor – este un dăunător extrem de periculos căci are rată mare de reproducere, rezistență naturală la foarte multe insecticide chimice de sinteză, virulență mare a atacului și pe lângă tomate, care sunt preferatele ei, mai atacă și vinete, ardeii, cartofii, inclusiv tuberculii, ba chiar și unele buruieni ca zârna (turbăciunea sau turbarea câinelui) – Solanum nigrum – sau ciumăfaia, laurul sălbatic – Datura stramonium, cu alte cuvinte plante din familia botanică Solanaceae. Provine din America de Sud și a apărut în Europa în anul 2008 prin Spania, dar în anul 2009 a fost semnalată și în România, atât în culturile de tomate din câmp, cât și în cele din spațiile protejate. Se crede că a fost adusă ca ouă sau pupe lipite pe ambalajele de lemn ale produselor importate. Acum practic a cuprins toată Europa și a trecut chiar și în Asia. Binefacerile globalizării, nu? Este o specie nocturnă, ziua adulții se ascund prin tufele de plante, și atacă culturile amintite mai sus chiar de la apariția răsadurilor și până toamna târziu dacă temperatura locului unde se află este mai mare de 90 C, cam din martie până în septembrie în câmp și permanent în spațiile protejate, săpând galerii late între pielițele frunzelor, lăstarilor sau fructelor, chiar și tuberculii de cartof. A nu se confunda cu atacul musculiței miniere – Liriorryza trifoli – ale cărei galerii sunt mult mai înguste. La început prezența ei poate fi observată ca urmare a excrementelor de culoare neagră lăsate de larve, numai larvele dăunează, pe organele plantelor atacate, dar ulterior, mai ales pe frunze, se observă pete transparente largi care sunt de fapt cele două pielițe ale frunzelor al căror miez a fost mâncat. Intrând în fructe le face pe acestea improprii pentru consum, dar poate distruge complet plantele atacate.
Adulții – moliile, fluturii – au corpul lung de 5 – 6 mm, aripile de 8 – 10 mm anvergură, sunt de culoare gri – maroniu, au pete negre pe aripile anterioare și antene filiforme. Masculii sunt mai mici decât femelele. Ouăle – cam 250 la număr – sunt de 0,35 mm lungime, de culoare crem, depuse pe dosul frunzelor iar din ele ies după 4 – 6 zile, în funcție de temperatura mediului, larvele care imediat înțeapă plantele și pătrund în ele săpând galerii în parenchimul, țesutul, acestora cu care se hrănesc. Împuparea – transformarea larvelor în fluturi – poate avea loc în sol sau în spațiul aerian, pe plante sau alte materiale pe care le întâlnesc, Ciclul biologic, de la ou la fluture și iar la ou, durează 25 – 38 de zile, în funcție de temperatura ambiantă pe parcursul lui. În câmp poate avea 4 – 6 generații pe an, dar în sere și solarii pot fi chiar 10 – 12 generații anual. Iernează ca adult ou sau pupă în sol sau în plantele atacate unde pătrunde de îndată ce temperatura mediului a scăzut sub 90 C. În timpul vieții active suportă ușor, în toate stadiile, atât temperaturile scăzute, cât și pe cele ridicate. Combaterea trebuie făcută integrat aplicând cumulat măsurile agrotehnice asociate cu metode ecologice și chimice de luptă. Măsurile agrotehnice presupun respectarea asolamentelor și rotația culturilor cu evitarea cultivării tomatelor, vinetelor, ardeiului sau cartofilor în regim de monocultură, utilizarea de material săditor sănătos și viguros, acțiuni de igienă culturală ca eliminarea buruienilor gazdă enunțate anterior, eliminarea și arderea plantelor atacate, strângerea și arderea tulpinilor culturilor după încheierea ciclului de producție. Mijloacele ecologice ce ne stau la dispoziție constau în tratarea culturilor cu BACTOSPEINE D F – un insecticid pe bază de Bacillus turingiensis var. Kurstaki, sau prin capcane cu feromoni + momeli feromonice de tipul DELTA ADEZIVĂ, capcanele amplasate orizontal, chiar și în răsadnițe, mai întâi la înălțimea de 20 – 25 cm și apoi, pe măsură ce plantele cresc se ridică la 60 cm deasupra solului. Deasupra acestora se amplasează cutiile cu momelile feromonice. După cca 15 zile plăcile cu feromoni se întorc pe cealaltă parte, iar momelile se împrospătează. Se folosesc 2 – 5 capcane la 1.000 m p de cultură, dar numărul lor se va dubla atunci când atacul este puternic. Aceste momeli se amplasează răspândit prin cultură, mai ales în apropierea intrărilor, dar pot fi așezate și vertical pe pereții serelor sau solariilor. Se mai pot improviza capcane cu apă și ulei + momeli feromonice astfel: în tăvi mari răspândite prin cultură se pune apă amestecată cu ulei, iar deasupra acestora se pun cutiile cu momeli feromonice. Este bine și să aprindeți lumina în sere sau solarii cu 3 – 4 ore înainte de răsăritul soarelui.
Măsurile agrotehnice și mijloacele biologice trebuie completate cu tratamente chimice folosind următoarele produse: ALVERDE, AFFIRM, CORAGEN, VOLIAM TARSO, NATUREVO, CLORANTRANILIPROL, KOMIDOR 200 S L, TIAMETOXAM, ACETAMIPRID, VELWET S L, SILWET GOLD, TUTAFORT B, DEFFORT singure, dar mai bine asociate câte două, fără a efectua două tratamente consecutive cu același produs, sau amestec de produse, pentru a preveni inducerea rezistenței dăunătorului la tratamentele chimice.
Trebuie respectate cu strictețe indicațiile producătorului, înscrise pe ambalaje, mai ales concentrațiile, timpii de repaus sau de revenire, precum și măsurile de protecția muncii căci produsele sunt otrăvitoare.
Acest dăunător este extrem de periculos, deci se impune luarea măsurilor de protecție de îndată ce a fost semnalată prezența lui, dar mai ales de respectat timpul de repaus după tratamente impus de fabricant până la darea în consum a fructelor.
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI
