La sugestia domnului Bibi Popescu din Scoarța, un permanent abonat al ziarului nostru, dar mai ales un împătimit al agriculturii de bună calitate, patimă pe care a deprins-o pe vremea când aceasta se efectua la scară mare dar mai ales de calitate, trebuie să detaliez tehnica fertilizării cerealelor păioase. Aceasta după ce vom insista puțin asupra modului de pregătire a patului germinativ pentru aceste culturi care de regulă în țara noastră se înființează acum, toamna. Spuneam mai demult că tehnologia de cultură se poate exprima foarte concis în triada casă – masă – rasă prin care se rezumă condițiile de amplasare a culturilor și de calitate a lucrărilor agrotehnice – modul și nivelul de asigurare a substanțelor nutritive de care plantele au nevoie pentru a răspunde prompt cerințelor noastre privind cantitatea și calitatea recoltei – și de la cine așteptăm recolta dorită, adică soiurile cultivate. Ocolind problema amplasării acestor culturi pe care am tratat-o întrun articol anterior mă voi opri asupra lucrărilor agrotehnice de pregătire a patului germinativ. Arătura nu trebuie să fie prea adâncă, să nu depășească 25 cm, dar mici prea superficială, să nu fie mai la suprafață de 18 cm, pentru a permite rădăcinilor de cereale păioase să străbată ușor stratul fertil. Se știe că peste 80 % din rădăcinile culturilor cerealiere păioase se cantonează în stratul 0 – 30 cm de sol, în funcție și de grosimea acestuia. Ea trebuie efectuată cu 2 – 3 săptămâni înainte de semănat, dacă se păoate cu grapă stelată, pentru ca solul să se așeze și să stocheze suficientă apă pentru a facilita germinarea boabelor și răsărirea plantelor, să încorporeze total și uniform resturile vegetale și să fie uniformă ca relief ea însăși. Patul germinativ trebuie să satisfacă pretențiile boabelor de a avea un pat tare – o saltea moale – și a fi acoperite cu o plapumă pufoasă.
Patul tare este asigurat de calitatea arăturii și de modul său de așezare, bătătorit, normal sau afânat. Semințele se vor așeza corect cu cca 2 cm deasupra acestui pat tare, adică prin lucrările de pregătire a patului germinativ, preponderent doar cu grapa cu discuri, acesta trebuie să fie doar cu 2 cm mai adânci decât adâncimea de semănat. Salteaua moale desemnează modul de fărâmițare a bulgărilor de sol în care se va amplasa sămânța. De regulă această lucrare se face prin treceri repetate cu grapa cu discuri, niciodată de două ori succesiv pe aceeași direcție, ci corect perpendicular una pe alta, la o adâncime mai mare cu cca 2 cm decât adâncimea de semănat. Fă aceasta dragul meu fermier dacă poți în parceluța ta lată de 6 – 8 m și lungă de 200 – 250 m. Plapuma pufoasă se realizează prin ultima lucrare de discuit sau cu combinatorul la adâncimea de semănat. Această triadă are rostul de a facilita urcarea apei prin capilare și oprirea ei la adâncimea de semănat spre a nu se risipi prin evaporație și a asigura condițiile corecte de germinare a boabelor. Patul germinativ se realizează în săptămâna de semănat iar ultima lucrare cu 1 – 2 zile înainte de semănat. Se va avea în vedere să nu se facă exces de mărunțire a soluilui căci sporește conținutul de praf și argilă ceea ce are ca efect imediat și de durată compactarea solului, îngreunarea pătrunderii apei și aerului în sol, dar și a rădăcinilor plantelor de cultură. Rezultatul imediat este reducerea și scumpirea recoltelor. Fertilizarea se rezumă la administrarea de substanțe chimice spre a completa oferta naturală a solului în acest domeniu căci peste tot culturile au potențial biologic de producție mai mare decât ceea ce pot realiza doar prin consumul celor din sol. Pentru producerea unei tone de producție principală împreună cu producția secundară aferentă acesteia culturile agricole extrag din sol cantități însemnate de substanțe chimice denumite elemente nutritive. Redăm în tabelul de mai jos consumurile specifice de elemente nutritive pentru principalele culturi agricole păioase specifice Gorjului, unde s.a. înseamnă substanță activă.
Să nu uităm că azotul din sol se regenerează mult mai ușor decât celelalte elemente nutritive (din apa de precipitații, prin putrezirea materiei organice încorporată în sol, din activitatea unor microorganisme etc) și de aceea fertilizarea unilaterală cu azot a culturilor provoacă sărăcirea solului în celelalte elemente nutritive, deci reducerea potențialului productiv natural al acestuia. De aceea recomandăm utilizarea pentru toate culturile a îngrășămintelor chimice complexe, cu mai multe elemente nutritive. Administrate fazial, în mai multe reprize, foliar sau la sol, efectul nutritiv al îngrășămintelor chimice sporește cu peste la 30 % la azot, cu 20 – 25 % la fosfor și cu 15 – 20 % la potasiu. Aceasta înseamnă că și sporul de recoltă poate cerște cu aceste procente dacă recurgem la administrarea localizată și fazială a îngrășămintelor chimice, tehnologie diferită de la o cultură la alta. Totodată astfel se reduc cheltuielile pentru fertilizare și se evită pierderile de azot prin levigare ( spălare în profunzime ) de către apa de precipitații sau de irigare, ceea ce poate conduce ușor la poluarea apelor subterane.
Fertilizarea de bază a cerealelor păioase se poate efectua atât înainte de arat când este bine să administrăm fosforul, potasiul și o treime sau jumătate din doza de azot ( dar nu mai puțin decât azotul necesar descompunerii resturilor vegetale, 7 kg N s.a. / to de materie organică încorporată ) însă aceasta se poate face și la pregătirea patului germinativ cu încorporare prin lucrarea de discuit. Pentru o recoltă de grâu de 4 to boabe și cam 2 to paie încorporabile / ha cultura aceasta necesită cam 115 – 155 kg azot, 50 – 75 kg fosfor și 80 – 120 kg potasiu. În aceste condiții ar trebui ca înainte de semănat să administrăm cam 150 kg complexe de tipul 16.48.00 urmând ca restul dozei de azot, cam 90 kg s.a. / ha să fie administrată fazial iarna și la ierbicidare. La ierbicidare se pot administra maximum 5 kg N s.a. / ha obținut prin dizolvarea a 10 kg uree / ha în soluția de ierbicidat. Ureea este singurul fertilizant chimic ce poate fi administrat foliar alături de fretilizanții foliari speciali. Orice alt sortiment de fertilizant chimic este toxic pentru culturi dacă este administrat foliar. Deocamdată potasiul rezultat din calcul poate fi neglijat căci solurile noastre nu duc lipsă de acest element chimic. De fapt calcularea necesarului de fertilizanți este la fel de complicat precum o plăcintă. Gunoiul de grajd nu se recomandă a fi administrat cerealelor păioase ci culturilor ante sau postmergătoare. De obicei provoacă ușor căderea plantelor, înfrățirea excesivă și sensibilitate la bolile foliare.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
