3 – Pregătirea terenului
Culturile legumicole sunt pretențioase asupra terenului pe care se cultivă, intensive (consumă multe substanțe nutritive din sol, dar și veniturile traduse economic sunt mult mai importante comparativ cu celelalte culturi vegetale), iar la multe dintre ele (cartofi, ridichi, telină, sparanghel, ridichea neagră, morcov, pătrunjel rădăcină, păstârnac, hrean, ceapă, usturoi, praz ș.a.m.d) părțile folositoare din plantă (bulbi, rădăcini, tuberculi etc) se dezvoltă în sol și pentru aceasta trebuie să acordăm o atenție deosebită pregătirii terenului. Solul grădinii de legume trebuie să fie bine afânat spre a permite o bună circulație apei și aerului și o mai ușoară pătrundere și dezvoltare a rădăcinilor. Această calitate se obține numai printr-o arătură de toamnă lăsată în brazdă crudă peste iarnă însoțită de încorporarea gunoiului de grajd bine compostat și a altor materii organice (tulpini de plante, turbă, praf de cărbune, amendamente calcaroase etc) bine mărunțite și uniform distribuite pe sol. Astfel iarna prin alternanța temperaturilor pozitive cu înghețul la sol distruge agregatele compacte de sol, iar materiile organice susmenționate încorporate în sol prin putrezire creează spații lacunare prin care apa și aerul circulă mai ușor și rădăcinile și celelalte părți din plante se dezvoltă mai bine, cu efort mai redus ceea ce favorizează obținerea de producții mai mari și mai valoroase. Prin arat în grădinile noastre de legume se poate înțelege și săpatul cu cazmaua.
Arătura de toamnă pentru semănăturile de primăvară se lasă în brazdă crudă, adică nu se mărunțesc pentru a permite acumularea mai lesnicioasă a apei (chiar și sub formă de zăpadă) care înghețând și dezghețându-se repetat provoacă structurarea superioară a solului cu efect de afânare. Arătura de toamnă protejează și un agent biologic foarte util (râmele) care la momentul efectuării lucrării se află la iernat adânc în sol și nu pot fi distruse de organele active ale uneltelor, ceea ce nu se poate pretinde de la arătura de primăvară. Râmele scormonesc solul, îl trec prin tubul lor digestiv și îl lasă granulat îmbogățit calitativ în tunelul prin care au trecut. Râmele consumă materie organică moartă, deci nu atacă părțile subterane vii ale plantelor iar prin moartea lor îmbogătesc solul cu materie organică. Nu dați cu piciorul acestor avantaje pe care natura vi le face total gratuit și dezinteresat. Nicio altă categorie de plante de cultură nu valorifică mai avantajos gunoiul de grajd ca legumele. De altfel prin extragerea recoltelor noi extragem din sol multe substanțe chimice și dacă nu vom introduce înapoi alte substanțe care să compenseze aceasta vom sărăci solul, sărăcind de fapt și noi. Arătura și celelalte lucrări agricole nu trebuie să fie făcute când solul este umed sau prea uscat, căci îl destructurăm și înrăutățim însușirile acestuia. Momentul potrivit este atunci când un bulgăre de sol lăsat să cadă pe drum (sau teren tare, beton) se sfarmă în bucăți rezonabile și nu se turtește sau rămâne întreg. De altfel, părintele agrotehnicii românești, academicianul Gheorghe Ionescu – Șișești spunea ,,pe ogor să intri când acesta te primește și să nu-l faci să te aștepte”. Acordul pentru aceasta se obține atunci când se întrunesc condițiile enunțate mai sus. Această condiție este obligatorie și pentru celelalte lucrări ale solului, nu numai pentru arătură. Mărunțirea terenului pentru plantat și semănat trebuie făcută cu 2 – 3 zile înainte de aceasta pentru a acorda solului timp de așezare. Lucrarea se poate face cu motosapa, motofreza sau chiar cu sapa manuală prin una sau mai multe treceri. Întârzierea plantării sau semănatului după mărunțirea solului va permite buruienilor să răsară și astfel capătă avans față de plantele de cultură și le vor concura mai ușor și mai puternic. În funcție de sistemul de irigare (prin aspersiune sau pe brazde, mai rar prin picurare) se procedează la modelare în brazde sau răzoare de lățimi condiționate de schemele de plantare. Plantele cultivate în rânduri simple (tomate, vinete, conopidă, varză, castraveți, pepeni, dovlecei, etc) se plantează la jumătatea taluzului brazdei pentru a permite apei să se infiltreze în sol fără a inunda partea inferioară a tulpinilor plantelor de cultură, iar legumele cultivate pe răzoare se seamănă (plantează) la 10 – 15 cm depărtare de marginea răzorului pentru a permite infiltrarea din lateral a apei și a păstra profilul răzorului prin lucrările de întreținere. Legumele rădăcinoase și bulboase este bine să fie cultivate pe răzoare, căci astfel se poate asigura o mai ușoară dezvoltare a rădăcinilor pivotante sau a bulbilor, compactitatea solului fiind astfel mult mai redusă.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
