O lucernieră bine înfiinţată şi exploatată va da rezultate mulţumitoare timp de cel puțin 4 ani, o trifoişte timp de 2 – 3 ani, iar o pajişte cultivată (păşune sau fâneţe) timp de 5 – 6 ani. După aceste vârste structura floristică se modifică accentuat an de an în defavoarea speciilor valoroase însămânţate de noi şi tot mai mult în favoarea celor sălbatice, mai puţin valoroase din punct de vedere furajer. Viaţa lucernierelor şi a trifoiştilor mai poate fi prelungită cu 2 ani prin supraînsămânţare în stadiul de declin cu amestec de graminee perene, cam 15 – 20 kg sămânţă / ha, şi desigur, li se menţine destinaţia pentru fân. Astfel se obţine un minunat fân de amestec (leguminoase şi graminee) şi se amână cu 2 ani o importantă cheltuială, căci înfiinţarea acestor culturi este destul de costisitoare, necesitând 20 – 25 kg sămânţă de lucernă sau trifoi / ha sau 25 – 35 kg seminţe de ierburi graminee. Pentru prelungirea duratei de exploatare a lucernierelor şi trifoiştilor se folosesc cantităţi de seminţe de ierburi graminee perene pe jumătate faţă de normele recomandate pentru culturile pure. Operaţiunea se efectuează in perioada 15 august – 15 septembrie, prin discuirea lucernierelor sau trifoiştilor aflate în declin de producţie, după cosire şi semănatul amestecului de graminee (golomăţ, raigras peren şi hibrid, festuca, timoftică etc ), în cantitate totală de 15, maximum 20 kg / ha, urmată de o tăvălugire energică. Dacă nu dispunem de acest utilaj se poate recurge la călcarea semănăturii cu oile la păşunat. Foarte utile pentru acest lucru sunt semănătorile de păioase prevăzute cu brăzdare tip dublu disc, deoarece asigură mai bine introducerea seminţelor în sol decât cele tip patină. Înfiinţarea noilor culturi multianuale, de lucernă, trifoi sau graminee, începe cu arătura adâncă după administrarea unei doze de 100 – 120 kg substanţă activă de fosfor / ha sub formă de superfosfat sau îngrăşăminte complexe tip C – 16.48.00. Această arătură se efectuează în prima sau a doua săptămână a lui august şi în săptămâna premergătoare însămânţării se face pregătirea terenului prin discuiri repetate (se pregăteşte terenul ,,ca de ceapă,,), iar cu o zi înainte de semănat sau chiar în aceeaşi zi se va proceda la tăvălugirea terenului pentru a preîntâmpina încorporarea prea adâncă a seminţelor şi a stabili totodată capilaritatea solului, ca astfel să se asigure ascensiunea apei din sol la nivelul seminţelor. Pentru aceste culturi sau amestecuri furajere adâncimea de semănat nu trebuie să depăşească 2,5 – 3,0 cm căci aceste plante au o putere de străbatere a solului mai redusă şi pot pieri înainte de ieşirea la suprafaţă. După semănat se face, din nou, tăvălugirea semănăturii, pentru punerea intimă în contact a seminţelor cu solul, cu tăvălugul neted în agregat cu grapa de mărăcini pentru prevenirea formării crustei. Procedând astfel puneţi baze temeinice viitoarelor culturi. Nu neglijaţi nici sămânţa, care trebuie să fie mai veche de un an (pentru postmaturaţie), dar cu o bună germinaţie. Aceasta se poate verifica foarte uşor, şi chiar se impune acest lucru, pentru a asigura culturi uniforme şi bine încheiate. Se iau 100 seminţe din fiecare lot şi se pun pe o lavetă de pânză într-o farfurie, se acoperă cu o altă lavetă şi apoi se toarnă apă până ce aceasta acoperă seminţele. Vasul astfel pregătit se pune la adăpost, la întuneric, se menţine mereu umed şi după cca o săptămână se desface şi se numără seminţele negerminate, iar prin diferenţă din 100 se obţine puterea de germinare a lotului de seminţe. Seminţele din recolta anului în curs pot avea o germinaţie chiar și sub 10 %, fiind nematurate fiziologic, dar peste un an aceasta va oscila în jurul a 90 %.
Seminţele de leguminoase (lucernă, ghizdei, trifoi) trebuie să fie obligatoriu decuscutate căci altfel în mod sigur cultura viitoare va fi infestată cu cuscută, torţel, o plantă parazită extrem de dăunătoare şi foarte greu de combătut. Verificarea decuscutării se face simplu, prin frecarea seminţelor în palme şi dacă astfel mâinile se acoperă cu o pudră cenuşie, care de fapt este pilitura de fier folosită la decuscutare, putem fi siguri că lotul nu are seminţe de cuscută în el. Dacă aceste seminţe nu au fost decuscutate nu le cumpăraţi şi nu le folosiţi, căci vă faceţi singuri rău, infestând terenul cu această plantă păcătoasă, de care foarte greu veţi scăpa. În mod normal seminţele cu parametrii biologici buni vă asigură o densitate de 1.000 – 1.800 plante /mp, în funcţie de pretenţiile tehnologice ale fiecărei specii. Până în toamnă culturile semănate astfel vor răsări şi vor creşte suficient ca să ierneze bine, iar în primăvară să ia un start corect şi să aibă câştig de cauză în lupta cu buruienile, care fiind sălbatice, ar putea chiar compromite semănăturile din primăvară, dacă nu se folosesc ierbicidele adecvate.
Înfiinţând aceste culturi în intervalul 15 august – 15 septembrie se evită costurile suplimentare cu ierbicidele, se evită coasele de curăţire din primăvară, care dau fânuri de proastă calitate şi nici nu garantează salvarea noilor semănături din lupta cu buruienile (coasa de curăţire prea timpurie poate afecta grav tinerele plante de cultură neajunse în fenofaza optimă pentru aceasta, iar cea prea târzie conduce la dispariţia plantelor de cultură ca urmare a sufocării lor de către buruieni ).
Notă: – Densitatea și norma de sămânță de mai sus sunt stabilite pentru cultură pură. Pentru amestecuri perene acestea se reduc la procentul de participare al fiecărei specii în amestec. 
Amestecuri perene pentru fân
De obicei astfel de amestecuri se realizează între o leguminoasă perenă pentru fân aflată în ultimul an de exploatare în cultură pură, peste care se supraînsămânțează una sau mai multe graminee perene ca timoftică, golomăț, păiuș sau obsigă cu norme de sămânță, ce nu pot depăși 50 % din cea pentru cultura pură. Aceste amestecuri se mai exploatează 2 – 3 ani obținând un fân de foarte bună calitate. Epoca optimă de semănat este tot între 15 august – 15 septembrie, după cosirea leguminoasei perene pentru fân. Patul germinativ se realizează prin una sau maximum două discuiri superficiale a leguminoasei și după semănat se tăvălugește foarte bine cultura pentru punerea în contact a semințelor cu solul.
Notă: În cazul pajiștilor cultivate pentru pășunat nu se introduce lucernă în amestec, ci doar trifoi alb, sparcetă sau ghizdei, căci numai aceste leguminoase suportă pășunatul și călcatul și nici nu crează pericolul de meteorizații (umflări) la ierbivorele rumegătoare.
Trebuie să înfiinţaţi lucernierele, trifoiştile şi amestecurile furajere de leguminoase şi ierburi graminee perene, pentru fân sau păşunat, în perioada 15 august – 15 septembrie căci numai în această perioadă ele găsesc condiții optime de răsărire și luptă cu buruienile.
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Restul vine de la sine apoi …
Ing. Ion VELICI
