Într – unul din numerele trecute ale cotidianului nostru vă prezentam modul în care este percepută în România şi în judeţul nostru agricultura ecologică, teama de nou a fermierului român, nevoit să îşi lucreze pământul an de an, cu aceleaşi mijloace, în scopul obţinerii unei producţii cât mai mari.
În perioada regimului trecut, numit generic „de tristă amintire” de o mare parte a participanţilor activi la consolidarea noii societăţi, se lucra mult, se foloseau orice mijloace pentru creşterea producţiei la hectar şi se minţea mult, tot legat de producţia la hectar. Rezultatele, reale sau nu, erau ca urmare a utilizării exagerate a fertilizanţilor, pesticidelor şi a altor stimulatori. Dintre cumpărăturile făcute de ţărani la târgul săptămânal sau la oraş, nu lipseau sacii cu „fosfat” sau „azotat” fără de care considerau că nu are rost să se mai obosească, erau convinşi că nu iese nimic de pe micul lot personal pe care îl primiseră pentru folosinţa familiei. Mentalitatea se menţine şi astăzi, însă, deja prezintă fisuri, din ce în ce mai accentuate, mass – media şi programele de prezentare şi ajutorare ale organelor statului având un rol preponderent în acest scop. Fermierii de astăzi trebuie să înţeleagă că agricultura ecologică reprezintă tradiţie, sănătate şi izvor de câştiguri frumoase, dacă se respectă regulile şi condiţiile impuse de MADR şi UE prin organele lor abilitate în domeniu. Legislaţia comunitară şi cea naţională adaptată la cerinţele europene reglementează principalele aspecte privind producerea, etichetarea, comerţul, importul, inspecţia şi certificarea produselor şi alimentelor ecologice. Rolul agriculturii ecologice este acela de a produce hrană curată, autentică, potrivită metabolismului uman, fără utilizarea, în etapa de procesare, a aditivilor, substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză.
Produsele ecologice pot fi definite ca produse obţinute fără utilizarea produselor chimice de sinteză, care respectă standardele, ghidurile şi caietele de sarcini naţionale şi sunt atestate de un organ de inspecţie şi certificare înfiinţat în acest scop. Agricultura ecologică este ghidată de o serie de principii dintre care enumerăm eliminarea oricărei tehnologii poluante, fertilitatea naturală a solului, integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie a plantelor, aplicarea unor tehnologii, atât pentru plante, cât şi pentru animale care să respecte cerinţele speciilor, soiurilor şi raselor. Dacă vă hotărâţi să intraţi în sistemul agriculturii ecologice, este necesară, la transformarea fermei dvs., denumită conversie, de o anumită perioadă de timp, după cum urmează:
1. 2 ani pentru culturile de câmp anuale
2. 3 ani pentru culturile perene şi plantaţii
3. 2 ani pentru pajişti şi culturi furajere
4. 12 luni pentru vite de carne
5. 6 luni pentru rumegătoare mici şi porci
6. 12 săptămâni pentru animale pentru lapte
7. 10 săptămâni pentru păsări pentru ouă şi carne
8. 1 an pentru albine provenite din stupine convenţionale
Terenurile agricole ale jud. Gorj sunt din cele mai diverse, începând cu terenurile arabile din lunca râurilor, continuând cu grădinile de legume, plantaţiile de pomi fructiferi, viţa de vie, pajiştile şi păşunile alpine şi încheind, din păcate, cu cele neproductive.
Creşterea animalelor în judeţul nostru a devenit tradiţie. În aceste condiţii, agricultura ecologică ar găsi un teren numai potrivit pentru manifestare şi dezvoltare în condiţiile unei acute lipse de locuri de muncă. În numerele viitoare vom prezenta tipuri de produse şi alimente ecologice, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi comercializate.
A.Pop
