Ioan-Aurel Pop este de ceva timp Preşedintele Academiei Române. A împlinit abia 65 de ani, deci e încă tânăr. E un profesor european, un erudit, un istoric român patriot.
Academicianul filozof Alexandru Surdu îl apreciază ca şagunist. Actualul rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca are meritul de a fi considerat reprezentantul prin excelenţă al istoriei medievale şi moderne a României.
Academicianul Răzvan Theodoreanu îi reliefează sagacitatea intelectuală, respiraţia culturală amplă, spiritul critic şi erudiţia pe măsură. L-a descoperit ca depozitar al unui cumpănit dar obligatoriu patriotism, al unui salutar spirit polemic, care vestejeşte impostura, în buna tradiţie a istoriografiei româneşti vechi. Şi-l consideră european autentic cu neascunsă, cu asumată apăsat, identitate românească, aşa cum se cuvine astăzi să fie un intelectual al acestui meridian care uneşte Apusul cu Răsăritul, în tipic canon transmodernist şi transsectorial.
Lui Ioan-Aurel Pop nu i-a plăcut de la bun început comportamentul lui Lucian Boia. Şi i-a demonstrat acestuia în celebra sa carte „Istoria, adevărul şi miturile”, din 2002, eşafodul de cârpe şi carton rămânând până astăzi o piatră de poticnire pentru admiratorii mistificatorului demitizator de la Editura Humanitas (lipsitului de orice talent Gabriel Liiceanu – n.m., I.P.B.). Acuzat de a fi promovat un „val de naţionalism”, Ioan-Aurel Pop s-a autoizolat de hipsterii şi hipioţii istoriografiei, a stat demn şi vertical ca un autentic pedagog al naţiei, ca un istoric descoperitor de cărări şi păstrător de repere. Explorarea naţiunilor medievale e un domeniu care poate corecta excesele moderniste ale şcolii demitizatoare şi ale marxismului cultural şi istoriografic care informează poziţia acestei şcoli.
Iulian Boldea consideră că întreaga activitate a lui Ioan-Aurel Pop rezumă semnificaţiile unui destin cultural perceput ca un drum neabătut către adevăr. Către adevărul restabilirii unei imagini credibile a trecutului nostru comun, a obârşiilor noastre identitate emblematice. Preşedintele actual al Academiei Române este convins că educaţia este trăsătura principală a condiţiei umane, iar şcoala trebuie să fie şi să rămână pe mai departe în viitor criteriul de bază al reuşitei în viaţă.
Meritul incontestabil al acestui savant român, dârz până la eroism, constă şi în militantismul cu care a configurat şi a dezvoltat adevărata şcoală de cercetare, ca veritabil adept al principiului conservării specificului naţional şi al examinării acelor date istorice capabile să redea în toată măreţia-i incontestabilă, itinerariul românilor pe harta istoriei spaţiului european, în conformitate cu crezul său privitor la destinul excepţional al neamului românesc.
Prin ţinuta sa intelectuală de reală prestanţă, prin erudiţie şi prin performanţele istoriografice, academicianul Ioan-Aurel Pop este, categoric, un model transtemporal pentru tinerii istorici, prin mai multe calităţi: har, vocaţie, capacitate de a edifica proiecte culturale importante, dar şi prin generozitatea şi anvergura spiritului creator demiurgic şi revoluţionar, transdisciplinar şi universitar aulic, de o ştiinţificitate literaturizată exemplar pe calea deschisă de Nicolae Iorga şi Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Vasile Pârvan şi Constantin Daicoviciu.
Mircea Baga, laureatul al A.N.P.C.P. „S.L.B.” în 2013, elogiază personalitatea lui Ioan-Aurel Pop dinspre conceptele tari vehiculate de acest prodigios om de ştiinţă, aferente modulilor care sprijină irevocabil iminenţa adevărului şi care pun la grea încercare – cea a moralităţii şi deontologiei artei hermeneutice – bunăcredinţa interpretului datelor istorice şi constructorului de viziune integrată, deconstructiv-reconstructivă a evenimentelor cruciale. Ioan-Aurel Pop are forţa vizionară de a intui şi valorifica axiologic şi ortonoosic structuri vii ale miturilor, religiilor, literaturii, artelor, culturii populare şi… culte. Are totodată claritate în expunere, are armonia rotundă a posesorului soluţiei proeuropene în virtutea căreia Europa de mâine se va făuri cu ajutorul naţiunilor şi prin angrenarea tuturor acestora în proces/ progres. Europa unită trebuie să fie un concept al naţiunilor animate de un ideal comun, care nu este primordial nici economic, nici politic ori administrativ, ci cultural. Dacă ne vom simţi uniţi în spirit, doar atunci toate celelalte elemente de unitate vor veni de la sine. Theodor Codreanu a văzut în Ioan-Aurel Pop un salvator al facerii României, un urmaş al lui Mihai Eminescu, al lui Constantin Noica, al lui… Dimitrie Cantemir şi al lui Ion Heliade-Rădulescu, ori al lui Spiru Haret. Şi deopotrivă îl consideră cel mai de temut combatant al luptelor împotriva noului Roller al istoriografiei actuale, un anume Lucian Boia, un mistificator de duzină, cu un succes fulminant de public, căci întotdeauna mediocritatea a răzbit triumfal în faţa realităţilor complexe şi profunde ale geniului uman.
Ion Popescu-Brădiceni
