Victor Ponta nu este paranoic. Deci ce promite face. Îşi menţine pe cât poate luciditatea. Nu este obositor, autoreferenţial. Se autocenzurează politic, încercând o delimitare netă de proastele guvernări anterioare. Are un tip de comunicare «anti-discurs», cu ţara, uzând strictosensual de termeni ştiinţifico-economici, care, totuşi, par prea… abstracţi mulţimilor sătule de atâtea “tăieri” şi “înfometate” de veşti bune.
Cu 70% adeziune la electorat şi în Parlament (deci cu o opoziţie fragilă şi minimalistă), Victor Ponta este obligat să-şi ţină cuvântul, să greşească dar să nu înşele, să se opună mizerabilizării naţiunii care este ca şi fiară, pe care dacă n-o hrăneşti la timp te mănâncă ea pe tine, să relanseze prestigiul şi demnitatea Justiţiei, să asigure pensiile şi salariile etc. Cu disciplină fiscală şi dezvoltare, fără austeritate dar cu onoare, România ar putea fi totuşi redresată, chiar dacă datoria de 2500 Euro pe cap de locuitor e un «ce» hidos într-un orizont ce-ar trebui să nu ni se releve prea înceţoşat. Cu o condiţie: ca în funcţiile de conducere, de comandă, de orientare strategică, de dinamică managerială să nu mai fie numiţi tot soiul de ageamii, de piloşi, de parveniţi pe căi obscure ş.a.m.d. Efectiv, e nevoie de altfel de “cadre”, cu experienţă, cu un nume, cu “operă” reală ci nu fantasmagorică (adică doar pe hârtie – n.m. I.P.B.). E nevoie de oameni capabili să gândească în nume propriu, ci să nu execute orbeşte orice de la.. oricine, fie el şi ministeriabil; şi să fie lăsaţi să o facă! Astfel, zău, speranţa nu mai moare ultima ci… prima. Nevoile profunde ale populaţiei, voinţa populară trebuie respectate. Prim-ministrul Victor Ponta vorbeşte de o grabnică însănătoşire, că în 2013 ne va fi mai puţin greu, că dacă vom părăsi sala de reanimare nu ne putem hazarda în a părăsi curtea spitalului, căci ne vor ajunge din urmă datoriile vechi. “Alegoria” pare post kafkiană sau postmanniană (e vorba de sanatoriul din Davos unde Hans Castorp trăieşte un “prizonierat” macabru) şi nu mă încântă deloc. Veştile proaste comunicate naţiunii zilele acestea mă îngrozesc şi mă exasperează. Am votat USL-ul şi cu ce-o să mă aleg? Familia mea – îndemnată să-mi urmeze exemplul – cu ce se va alege? Aştept… răspunsurile la care aspir. Altfel…
Ion Popescu-Brădiceni
