Profesia, mai bine zis trăirea vieții de ziarist nu poate fi întreruptă de retragerea din activitate. Chiar dacă nu-ți mai câștigi existența din scris, vei rămâne mereu o persoană care pune întrebări, un scormonitor dincolo de aparențe. Pentru Pavel sau Paul Popa, vechi ziarist la „Gazeta Gorjului” și mai apoi „Gorjeanul”, pensionarea a însemnat o perioadă de regăsire și concentrare pe o mai veche pasiune, de inovator în ale mecanicii. Întâlnindu-ne într-o zi, mi-a povestit despre un interesant dispozitiv auto antiderapant pe care l-a pus la punct de-a lungul a zece ani. Dar asta a însemnat și o retragere din viața socială, lucru pe care îl regretă oarecum. Îi lipsesc întâlnirile cu prietenii, cu vechile cunoștințe, participarea la evenimente culturale.
Și totuși, o întâmplare anume i-a readus în atenție o altă veche pasiune, aceea a poeziei. Regăsind un caiet cu creații ale sale din tinerețe, a purces la editarea unui volum de poezii – „Salt Retro-Magic” -, publicat la Editura Pim din Iași, evident, cu eforturi financiare proprii, susținute din modesta sa pensie. Din prefața scrisă de profesorul, poetul și criticul literar Ion Popescu-Brădiceni, membru al Uniunii Scriitorilor din România, pot să extrag câteva fraze care îmi confirmă satisfacția lecturii poeziilor:
„În cartea sa duminicală Salt retro-magic, poetul Pavel Popa-Misăilă dăruiește, în fine, realmente salutar, necesar, crepuscular, cicluri de poeme reprezentative – unele funcționând ca ars poetica – celor care vor fi ispitiți să cerceteze mai în profunzime extraordinarul fenomen columnist. Le și nominalizez, fără preget: Nausicaa și Tinerețe fără bătrânețe. Reportaj liric. Există în ele o densitate transmitologică, o scriitură erotică de-o tulburătoare vibrație a versului. De fapt, poetul transcende spiritualul prin incantația aproape magică, prin strania transparență a materiilor semantice, prin reîntoarcerea la o suprarealitate vizionară, asumată ironic, la persoana întâi, subiectiv și autoreferențial”.Autoironia este o calitate pe care Pavel Popa nu a pierdut-o nici la cei aproape 77 de ani. Probabil, este și cea care îi permite să privească cu o anumită detașare, chiar umor, anumite slăbiciuni și neputințe aduse de înaintarea în vârstă. „Vine un timp, nu prea devreme, nu prea târziu/ (cât mai respir, cât mai sunt viu)/ Când supus unui îndemn imperios/ Am să cobor în mine spre a fi judecat/ De EUL meu, martor exigent și riguros/ La tot ce-am făptuit cu voie sau motiv asumat/ O faptă bună sau un păcat de neiertat”.S-a născut departe de zona Olteniei, în Vrancea, dar viața l-a adus la Târgu-Jiu. A lucrat ca muncitor și tehnician la Fabrica de mobilă, apoi cineva i-a remarcat talentul literar, astfel că a început să scrie la „Gazeta Gorjului”, unde a devenit mai târziu redactor. Din cei trei copii, doi au îmbrățișat cariera muzicală: George Popa este muzician, compozitor și locuiește în București, iar Mariana, profesoară de muzică, s-a stabilit în Danemarca, unde s-a și căsătorit. Cel mai mic dintre copii, Daniel, este director de vânzări la o mare firmă din Bulgaria.În încheiere, vă invit la lectură, adăugând că Pavel Popa este și un produs al Cenaclului Columna, o adevărată școală literară care, la Târgu-Jiu, a șlefuit generații întregi de poeți și scriitori. Paul (Pavel) Popa este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.Și pentru că în aceste zile Pavel Popa sau Nea Paul împlinește o vârstă simetrică (77 de ani), îi urăm la mulți ani, sănătate și multe bucurii din partea celor dragi!
Adina Andrițoiu
