Unul din marile secrete ale omenirii îl reprezintă zodiile pe care, într-o formă sau alta, le întâlnim la toate popoarele, cu unele deosebiri de la unul la altul. Trecutul lor vine din negurile îndepărtate ale istoriei, la fel ca primele cărți biblice. De aceea le vom regăsi și în picturile de la mănăstirile medievale din nordul Moldovei, unde au fost zugrăvite pentru a reda trecerea timpului, mai ales a timpului relativ, care, în înțelegerea pictorilor și a noastră, are început și sfârșit, față de cel universal care este infinit. E vorba de timpul care se scurge pentru omul de pe Pământ și începe de la crearea lui până ce acest Pământ va sfârși. Zodiile suscită discuții aprinse între oamenii de știință, cei mai mulți porniți să le nege și să le considere vrăjitorii, abureli pentru copii sau cel mult rămășițe ale unor vechi culturi au credințe antice lipsite de semnificații științifice. Cam tot la fel le privește și biserica, deși cei din vechime le-au luat în considerare, astfel că le regăsim și în unele tablouri iconastice zugrăvite de pictori la mănăstirile noastre medievale, cel mai grăitor dintre ele fiind cel al Judecății Universale unde prin semne zodiacale se exprimă timpul care va fi închis de îngeri asemenea unui covor adunat în sul. Deși negate de unii, peste tot azi se vorbește despre zodii, televiziunile și chiar o parte a presei au făcut un adevărat cult din ele, iar dacă ar fi să facem un sondaj am constata că peste 80% din populația lumii crede în influența lor asupra ființei umane și se raportează la ele, mai ales în ceea ce privește principalele trăsături de caracter. Ar fi și un non sens să nu creadă câtă vreme vedem cu toții manifestarea unor caractere comune la persoanele ce fac parte din aceeași zodie, indiferent ce ar spune savanții. Zodiile sunt în număr de 12 și reprezintă cele 12 constelații cunoscute sau vizibile de pe planeta noastră. Pesemne că ele au constituit prima formă de reprezentare a timpului real, determinat de mișcarea Pământului în jurul soarelui, mișcare pe care omul pământean o va descoperi abia în vremurile moderne. Dar atunci de unde ar putea să vină? Răspunsul la această întrebare este originea lor tot de la acei confrați care trăiesc pe alte planete, din care unii au ajuns și pe Pământ, oferind unor minți mai luminate cu care au luat legătura câte ceva din cunoștințele lor. La fel cum a fost și cu „Geneza”, pesemne și cu alte cărți vechi, din care multe nu s-au mai păstrat, sau se păstrează sub lacăte grele. Cum au fost de altfel și „Scrierile lui Enoh”. Iar pentru a ajunge la puterea lor de înțelegere au descris fenomenul în termeni cât mai simpli și ușor de reținut, ba chiar cu posibilitatea de a fi folosite în ritualuri ale marilor preoți, pentru ca astfel să fie duse mai departe. Se vede că planul le-a reușit și astfel au ajuns și până la noi. Zodiile reprezintă influența acestor constelații asupra caracterului oamenilor, pe care îi marchează din momentul venirii pe lume. Este modul de înțelegere a omului, deși mai degrabă ar trebui raportate la momentul conceperii, care este cel decisiv în actul creației și perpetuării vieții pe Pământ, numai că atunci s-ar schimba puțin ordinea zodiilor așa cum sunt ele cunoscute. Rotația anuală a planetei noastre în jurul astrului care ne dă lumină și viață durează un an împărțit în 12 luni, după numărul acelor constelații, în fiecare lună Pământul fiind orientat într-o altă poziție față de ele. Cel mai complex zodiac cunoscut este cel chinezesc care, pe lângă mișcarea anuală a Pământului o ia în considerare și pe cea a sistemului nostru planetar în jurul galaxiei și a Universului, care, firesc, își modifică poziția față de constelații, având și ea influență asupra vieții de pe Pământ. În felul acesta, pe lângă zodiile lunare întâlnim anul Anul Șobolanului, Anul Tigrului, Anul Boului, Anul iepurelui, Anul Dragonului, Anul Șarpelui, etc., tot 12 la număr. Prin dezvăluirea tainei zodiilor unor mari preoți sau vrăjitori, acei oameni veniți de pe alte „lumi” au știut că astfel vor suscita interesul pământenilor care le vor duce astfel amintirea în eternitate. Pesemne că așa au vrut să-i învețe despre repetabilitatea timpului relativ, a mișcărilor neîncetate dar ordonate care au loc în Univers și mai ales a legăturii între perpetuarea omului și divinitate. În semnificația lor, timpul relativ are limite, iar scurgerea lui va influența păstrarea trăsăturilor comune ale vieții pământene, care vor cunoaște mici deosebiri determinate de evoluția Pământului între aceste limite. Tocmai aceste mici deosebiri au fost scoase în evidență, cumulul lor reprezentând zodiile.
Contextul astral în care se naște fiecare făptură vie de pe Pământ reprezintă de fapt legătura intrinsecă și neîntreruptă a vieții cu divinitatea. Nu numai omul este influențat de zodii ci toate ființele vii de pe Pământ, dar la ele nu s-a mai gândit nimeni să le studieze micile deosebiri de caracter, care în mod sigur că există. Studierea științifică a semnificației zodiilor, a influenței aștrilor și constelațiilor asupra vieții de pe Pământ ar putea aduce rezultate interesante care ar influența genetica și chiar prelungirea vieții omului, ca să nu vorbim și de efecte beneficie asupra altor specii care trăiesc pe planeta noastră. Iar aceste modificări nu vor fi forțate, cum sunt cele la care se lucrează în prezent, ele urmând a se face după legile divine, rolul omului fiind acela de a le folosi în interesul lui.
Dumnezeu fiind o revărsare de energii necreate asupra întregii Sale creații, El aflându-Se astfel în tot și în toate, evident că aceste energii sunt preluate în tot Universul, având un continuu rol creator. Viața omului este prea scurtă pentru a urmări evoluțiile ce au loc în galaxii și constelații, dar acestea se manifestă sub efectul acestor energii necreate. A început să se vorbească despre un centru al Universului, un imens gol din care țâșnește pe de o parte focul divin creator, pe de altă parte acolo ar fi și găuri negre, rămășițe ale hăului de la începuturile lumii. Iar la fel ar fi și în centrul fiecărei galaxii și constelații care se rotesc în jurul unor imense concentrări de masă moleculară lipsită de energie, izvor de creație dar și de întoarcere în neant a formelor materiale create de Dumnezeu.
Binele și răul, dragostea și ura, viața și moartea coexistă împreună, fiecare urmărindu-și țelul său, fie cel creator care menține Universul și viața, fie cel care vrea să le distrugă, să readucă creația divină în acea imensă gaură neagră a începuturilor, din care a pornit creația lui Dumnezeu. Ca apoi pesemne procesul creației să se ia din nou de la început, dacă totuși răul va reuși să învingă forțele creative ale binelui. O reversibilitate ce nu cunoaște sfârșit. De aceea distrugerea Creatului nu este posibilă, forțele divine care se revarsă necontenit din Sfânta Treime și se manifestă prin Lumină, Dragoste și Înțelepciune păstrează unitatea Universului și tot ce s-a creat după planul lui Dumnezeu, înscris de la începuturi în Cartea vieții. Ele îl vor păstra dincolo de eternitate, reușind în cele din urmă să învingă definitiv forțele malefice, pesemne și cu ajutorul omului, Fii Luminii care se vor curăța de păcat.
Preluând acele energii necreate, constelațiile le vor revărsa la rândul lor asupra componentelor astrale din care sunt formate pentru a le păstra astfel în interiorul lor și a menține viața care a evoluat pe unele planete din aceste constelații. Această necontenită revărsare de energii pune în funcțiune legile divine, iar pornind de la cea a relativității și reversibilității decurg și cele ale gravitației, a rotației și atracției universale, dar și altele încă necunoscute, care păstrează unitatea și echilibrul Universului și nu permite aștrilor cerești să se miște haotic, să iasă de pe elipsele prestabilite, iar în același timp concură la perpetuarea și evoluția vieții, contracararea energiilor negative care sălășluiesc în găurile negre destinate a „înghiți” componente ale creației divine.
Asta nu înseamnă că excludem rolul întâmplării când unele lucruri scapă de sub control, dar asta nu se datorează divinității ci altor factori insuficient de bine cunoscuți până în prezent. Între ei aș enumera posibilitatea lovirii unei planete de către un asteroid de dimensiuni mari, cu efecte dezastroase asupra acelei planete sau cel puțin a formelor de viață de pe ea, dacă le are, explozii solare de mari dimensiuni, dispariția unor sisteme solare, a unor „sori” care se sting periodic, fenomene ale căror cauze nu au fost încă descoperite sau ceea ce se știe sunt doar deduceri, unele lipsite de noimă, pentru că nu iau în considerare rolul divin în actul creației. Ceea ce nu iau în considerare savanții este faptul că acele legi descoperite de ei sunt de fapt legi prestabilite de Dumnezeu, după care funcționează Universul și lumea cunoscută. În mișcarea continuă pe care Pământul o face în raport cu soarele, cu galaxiile și constelațiile, va capta diferit energiile care se revarsă spre ele, unele preluate și retransmise de constelații, altele din interiorul constelației din care facem parte. Divinitatea este un fenomen extrem de complex, cu forme de manifestare ce nu pot fi închipuite decât în mică parte de mintea umană, ele situându-se dincolo de puterea de percepere a omului. Și e firesc să fie așa atâta vreme cât omul l-a trădat pe Dumnezeu și s-a dat singur pe mâna șarpelui, a răului care acționează și el prin energii malefice asupra lumii create și a vieții, pe care vrea să le distrugă.
De aceea momentul conceperii, care este un act divin datorat acelor energii necreate, este marcat și de poziția astrală a planetei noastre față de constelații, Pământul preluând, cu diferențe aproape nesemnificative, revărsările de energie care vin spre el, dar suficiente pentru a marca unele deosebiri, tot nesemnificative în actul creației, dar perceptibile pentru om, mai ales acele care interacționează între ei și astfel își vor dezvălui semenilor lor caracterul. Pesemne că așa se explică și nașterea de genii, poate și alte fenomene care vor influența fiecare ființă care vine la viață, multe încă rămase în spatele cortinelor închise. La fel se vor răsfrânge asupra fătului și efectele malefice ale energiilor negative care izvorăsc din forțele răului, ce pot da naștere fie la genii malefice fie la persoane cu malformații. Acestor forme de energie le „datorăm” și bolile cu care unii dintre noi ne naștem, unele cu predispoziții genetice. De aceea cred că ar fi importantă studierea zodiilor pentru a se descoperi și tainele științifice care le determină și le fac să se manifeste mai ales asupra omului, dar în opinia mea asupra întregii creații divine, ele putând fi extinse la alte dimensiuni asupra întregului Univers, caz în care s-ar descoperi o nouă lege universală venită de la Dumnezeu, cea a diversificării în cadrul unității, potrivit căreia, cu toate trăsăturile comune ale unei specii, fiecare ființă își are propria individualitate, este până la urmă o ființă unică, astfel că în Univers nu se găsesc două sisteme planetare identice, două planete identice, cum pe Pământ nu se vor găsi două ființe umane identice. Unitatea în diversitate sau diversitatea în unitate este o lege care scoate în evidență măreția creației lui Dumnezeu, care nu ne-a făcut asemenea roboților, care toți acționează la fel la o simplă apăsare de buton.Ea este asigurată tocmai de acest raport astral între poziția constelațiilor și momentul nașterii au conceperii noii ființe vii prin influențelele astrale care îi creionează peronalitatea conferindu-i unicitate. Transmiterea genetică a însușirilor comune este influențată de revărsările energetice care izvorăsc necontenit din ființa divină și sunt „reflectate” cu mici diferențe de constelații și aștri, influențând acele mici și nesemnificative deosebiri de caracter care dau unicitate fiecărui om în cadrul unității sale de manifestare. Descoperirea acestei legi ar fi o mare victorie a omenirii, care ar apropia mai mult omul de Dumnezeu și l-ar aduce mai aproape de ființa divină. Purtătoare a înțelepciunii divine constelațiile sunt înfățișate simbolic prin cei 24 bătrâni care stau în jurul tronului dumnezeiesc, o fascinantă reprezentare a Universului pe care o face Ioan în Apocalipsa care ar trebui să-i uimească pe oamenii de știință din zilele noastre: „Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu…”
În această semnificație trebuie înțelese zodiile și influența lor asupra întregului Univers, insclusiv a omului. Este de datoria oamenilor de știință să le descopere înțelesul descifrând legile care ne guvernează prin aceste constelații.
Andrei Breabăn, scriitor și jurnalist, membru UZPR
