Asistăm la cea mai dramatică falie apărută între popor şi conducător, pentru că nu ştiu să se fi întâmplat vreodată ca în istoria zbuciumată a neamului acesta, cei cocoţaţi în fruntea dregătoriilor statului să se ascundă cu o teamă care frizează ridicolul şi cu atâta neruşinare de ochii înlăcrimaţi ai mulţimilor,
doar ca să-şi înfunde urechile clăpăuge care se simt deranjate de zgomotul asurzitor al „vuvuzelelor” ce amplifică „psihologia” străzii şi o transferă în aerul sufocant al confruntărilor „palavramentare” din Casa Poporului! Trăim în Zodia „Bourenilor” cocoţaţi în scaunele dregătoriilor înalte, dar, care nu ezită să ridice scandalurile deocheate şi beţiile de taină la rangul politicilor de stat, ceea ce ne sugerează ideea că a sosit vremea.
Boureanu, emblemă a unei guvernări stupide
Ducă-i Marinarul unde o vrea şi unde-a dus mutu iapa, înghesuiţi în Arca lui Noe sau într-un alt vapor din flota scufundată în labirintul afacerilor necurate! Mai dezbinaţi ca niciodată şi mai sărăciţi de criza care ne adânceşte în disperare, asediaţi de atâta lehamite care ne copleşeşte, pare să nu ne mai impresioneze chipul transfigurat de ură al unui Cristian Boureanu devenit emblemă a unei guvernări stupide, aşa cum nu ne mai sensibilizează faptul că Marko Bela îi urează unui demnitar maghiar „Bun venit în…Ungaria”, dar, exact în Municipiul Tg.Mureş, adică, în inima României! Mai ai curajul să te minunezi de ceea ce se întâmplă în spaţiul mioritic?
Prin atitudinea sa proverbială, „ciobănaşul mioritic” poate provoca frustrare în inimile disperate ale bugetarilor care vor pierde 25% din salariu. Pornind de la această premisă, unii se grăbesc să eticheteze fiinţa noastră naţională cu tendinţa de a renunţa fără luptă, de a cădea rapid într-o resemnare înrudită cu laşitatea, însă, numai cineva pătruns de sentimentul nemuririi înţelege că smerenia sinceră şi profundă este condiţia evoluţiei spirituale a omului, iar în astfel de condiţii, doar o asemenea persoană îşi poate permite libertatea de a valorifica orice provocare a vieţii, ca pe o oportunitate pentru creaţie.
Dacă tot vorbim de scandaluri şi de scandalagii, să ne mai mirăm că unii şefi de stat surprind lumea prin comportamente greu de explicat, prin atitudini taxate drept excentricităţi de dictator sau spaime copilăreşti, că în multe cazuri ciudăţeniile liderilor politici le produc daune nu numai lor, ci şi naţiunilor pe care le conduc? Tratate cu “sare şi piper” de către mass-media, asemenea ciudăţenii au, în multe cazuri, explicaţii medicale, altele sunt considerate fobii, (în termeni medicali fobia înseamnă frică extremă, persistentă, faţă de un obiect, o vietate sau o situaţie) de care suferă unii lideri politici şi care îi împiedică să se comporte normal în anumite situaţii pe care viaţa le oferă. Dar, deoarece democraţia pretinde fiecărui individ să gândească pe cont propriu, ea îl determină să se emancipeze de prejudecăţile legate de tradiţie, religie, clasă sau familie.
Trăim în Zodia Bourenilor puşi pe scandal şi care seamănă sămânţă de scandal, dar, a te încredinţa propriei raţiuni, cred că nu e tocmai simplu, mai ales dacă opinia publică, adică, populaţia majoritară, devine o călăuză necesară. Să căutăm vinovaţii pentru tot ceea ce se întâmplă sau să ne resemnăm cu demnitate!
Iar, să-i condamnăm la moarte, ar fi o nebunie, când moartea însăşi face parte din viaţă, aşa cum filonul de aur al vieţii face parte din moarte, când condamnaţii la moarte înşişi reprezintă o categorie aparte de oameni.
Dar, “condamnaţii” la viaţă inumană, oare, cu ce sentiment mai speră? Fiecare dintre noi se gândeşte la moarte măcar o dată în timpul vieţii, iar psihologia modernă afirmă că mai mult de 50% din populaţia globului şi-a pus, fie şi în glumă, problema sfârşitului biologic al vieţii sau chiar problema sinuciderii.
Violenţa generează întotdeauna un asemenea sentiment deconcertant şi greu de explicat în condiţii normale. Hotărât lucru, Zodia Bourenilor creează un asemenea sentiment ciudat şi descumpănitor!
Bineînţeles, una dintre diferenţele esenţiale între cele două situaţii este că, fiind condamnat la moarte pentru faptele tale, ai ocazia de a fi pus faţă în faţă cu momentul separării sufletului de trup, iar vremea Ducă-i Marinarul unde-o vrea este vremea în care nu avem timp să mai murim ! Ce minunat spunea Panait Istrati, când arăta că “învinşi sunt toţi oamenii care se află, către sfârşitul vieţii, în dezacord sentimental cu cei mai buni semeni ai lor…
Şi fiindcă există o mie de feluri de a fi în dezacord sentimental cu semenii tăi, precizez că este vorba aici de acea penibilă despărţire, care aruncă un om în afara unei clase, după o întreagă viaţă de aspiraţii comune cu această clasă şi cu sine însuşi, şi care rămâne totuşi credincios nevoii care l-a împins totdeauna de-a lupta pentru dreptate“, mai ales dacă ne gândim că înfrângerea pe care a trebuit să o sufere cunoscutul romancier a născut, de fapt, o victorie pentru omenire! Zodia Bourenilor ne oferă prea multă mizerie, ignoranţă, reguli volatile şi o preocupare excesivă pentru imagine a decidenţilor politici, ca într-un tablou de epocă!
Clasa politică, suspectată de cultivarea intereselor de grup
Este zodia care ne demonstrează că întreaga clasă politică poate fi suspectată de cultivarea inechităţii şi a intereselor de grup, explicând, însă, că o reformă de profunzime nu poate fi făcută decât „de jos în sus”, dar, cu susul în jos!
Un mare actor şi un mare poet, Emil Botta a scris cândva despre tăcerea asurzitoare, transformând-o în firul de mătase tors de un cocon melancolic şi lucid până la tiranie, semn că violenţa paralizantă şi buimacă se converteşte prea uşor la spectacolul de pantomimă de la Muzeul de Ceară al sufletului omenesc! Numai într-o zodie ca aceasta, poţi să creezi o galerie de personaje ce-şi strigă individualitatea prin tăcerea asurzitoare a corpului în mişcare, iar violenţa verbală şi îmbrâncelile din sala Parlamentului înseamnă doar uşa secretă prin care poţi să deschizi toate porţile scenelor unde clovnii îşi joacă rolurile pe care le merită!
Prof. Vasile GOGONEA
