Ziua Naţională a României, sărbătorită la 1 Decembrie – ,,Adunarea naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor Români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”! (Vasile Goldiş)

837

Ziua Naţională a României, sărbătorită la 1 Decembrie, se înscrie ca un moment de readucere în memoria colectivă a neamului românesc, a luptei de veacuri a tuturor românilor pentru unitatea statală şi pentru integritatea naţională. Poporul român a valorificat pe deplin conjunctura internaţională favorabilă, creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcărilor de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. Cu glasul inimii şi al sincerităţii depline, putem afirma că 1 Decembrie este Ziua Naţională a României, dar și a noastră, a tuturor românilor, trăitori pe acest pământ binecuvântat de Dumnezeu! Prin fibrele sale lăuntrice, ființa noastră mioritică este încărcată de sacrificiul şi jertfele strămoșilor noștri, pentru a-și apăra țara şi pentru a-şi păstra identitatea. Noi suntem datori țării în care ne-am născut și este timpul să învățăm să o prețuim, aşa cum se cuvine şi la adevărata ei valoare inestimabilă şi de netăgăduit! Cu inima eliberată de apăsările vieţii cotidiene, pe 1 Decembrie, românii sărbătoresc Ziua Naţională şi rememorează Marea Unire din 1918, ca pe un moment istoric unic şi crucial, care marchează întregirea ţării prin alăturarea Transilvaniei la România, festivităţile anuale organizate în decursul trecerii anilor amintindu-le oamenilor fapte şi întâmplări despre formarea României Mari, care a adus împreună poporul, unit în spirit, în limbă şi în valori de referinţă. Să ne reamintim că, la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba-Iulia a adoptat rezoluţia care atesta unirea tuturor românilor din provinciile istorice cu Patria-Mamă România, care era formată până la acea dată doar din Ţara Românească şi Moldova, iar, la 11 decembrie 1918, regele Ferdinand a ratificat Legea Unirii, printr-un decret, aceasta fiind votată ulterior de către Adunarea Deputaţilor.

,,Legătura sfântă a celor 14 milioane de Români ne îndreptăţeşte azi a zice: Trăiască România Mare”! (Vasile Goldiş)
În ciuda restricţiilor pandemice, data de 1 Decembrie este şi trebuie să fie percepută ca o sărbătoare publică, românii amintindu-şi cu veneraţie de lupta asiduă pe care au dus-o strămoşii lor, pentru a aduna poporul sub acelaşi steag unificator. Dincolo de tristeţea şi de amărăciunea crizei sanitare, putem vorbi despre un moment, dar şi despre bucuria unei unităţi «în cuget şi-n simţiri» care le oferă oamenilor prilejul de a se reconecta la valorile naţionale şi la spiritul neamului străbun! Chiar dacă riscăm să ne repetăm, să avem viu sentimentul că 1 Decembrie este Ziua Naţională a României şi marchează, prin unirea, în anul 1918, a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Patria-Mamă România, întruchiparea unui simbol al unității de neam și de credință. Merită să reţinem faptul că Proiectul Unirii a fost susținut cu dăruire şi de către Biserica Ortodoxă Română, care a constituit un liant, atât prin promovarea unității credinţei strămoşeşti, cât și prin fapte concrete care au venit la momentul potrivit în sprijinul actelor eroice care au dus la realizarea acestui ideal. În diferite momente cruciale, aşa cum a fost unirea de sub domnia lui Mihai Viteazul, s-a întrezărit necesitatea realizării marilor idealuri ale unității şi demnității naționale ale românilor, cum a fost şi Marea Unire de la 1918, pentru că toate au fost posibile şi prin contribuția deosebită a Bisericii Ortodoxe Române, prin rugăciune, prin cuvântul rostit, prin cărțile tipărite, prin prezența personală şi mai ales prin fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica dovedindu-se activă în lucrarea de unire a poporului român într-un stat unitar şi independent! Idealul de unire a fost sprijinit în Biserică, nu doar la nivel de instituție, ci și prin implicarea concretă a credincioșilor, mai ales că Biserica, dăruită trup şi suflet neamului românesc, s-a implicat în realizarea acestui ideal prin ierarhi- cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie şi studenți în teologie, aceștia având şi talent oratoric, putere de convingere şi de mobilizare, dar şi prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri şi parohii care au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi laolaltă încurajând moral şi ajutând material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate națională, unul dintre aceşti mari luptători fiind şi Tudor Vladimirescu, a cărui aniversare bicentenară o avem vie în suflet! La îndemnul ierarhilor de frunte ai Bisericii noastre, astăzi, toți cetățenii României, toate instituțiile statului şi toate cultele religioase, avem datoria să păstrăm şi să cultivăm darul unității naţionale, ca fiind un simbol al demnității poporului român din ţară şi din afara ţării, obținută cu multe jertfe de vieți omenești şi cu multe eforturi spirituale şi materiale, spre binele României şi spre bucuria românilor de pretutindeni. În linii mari, calea României şi a românilor este clară, fiind îndreptată către modelul democraţiei liberale occidentale, în respectul pentru demnitatea umană şi drepturile omului, în libertate, egalitate, stat de drept şi economie liberă de piaţă. Este singurul drum de succes al României, pentru care s-au sacrificat atâtea generaţii de români şi pe care îl doresc generaţiile de astăzi şi cele de mâine, pentru a înţelege mai bine că Ziua de 1 Decembrie este un simbol al pasiunii cu care naţiunea română a urmărit, timp de generaţii, obiectivul unităţii naţionale! Cu mari sacrificii, cu un curaj enorm, cu inteligenţă politică şi cu o voinţă extraordinară, făptuitorii Marii Uniri ne-au lăsat o ţară puternică şi unitară! Din respect pentru aceşti înaintaşi, se cuvine să ne unim eforturile, atât la nivel individual, cât şi ca naţiune, în perioada decisivă a următorilor ani, caracterizată prin oportunităţi de excepţie pe plan naţional şi internaţional, pentru afirmarea unei Românii care onorează atât sacrificiul eroilor români cunoscuţi şi anonimi, eforturile marilor personalităţi care au făcut posibilă Marea Unire, cât şi speranţele tinerelor generaţii de astăzi şi de mâine. E bine să ne dorim cu toţii ca la momentul istoric al Sărbătorii de la 1 Decembrie, să ne gândim la o Românie puternică, matură, cu interese şi priorităţi naţionale bine definite, dar şi deschisă către lume, cu un profil consolidat într-o lume în continuă schimbare, cu mize strategice asumate de către instituţiile statului român!

,,Să jurăm credinţă de aci înainte numai naţiunii române, dar tot atunci să jurăm credinţă tare civilizaţiunei umane”! (Vasile Goldiş)
În loc de concluzie, să spunem că sărbătorim Ziua de 1 Decembrie, amintindu-ne de valorile şi idealurile pentru care au militat înaintaşii noştri în anul 1918, cei care ne-au dovedit cu prisosinţă dorinţa de libertate, de autodeterminare şi de a aduna pe toţi românii sub un singur steag tricolor. Se pare că astăzi trăim o perioadă în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt ameninţate, trăim într-o perioadă în care de multe ori, românii nu îşi mai pot singuri decide viitorul, dar, aducând în fruntea ţării oamenii cei mai buni, avem convingerea că vom depăşi toate aceste dificultăţi, aşa cum am făcut-o şi în decursul istoriei noastre, pentru a fi mai bine pregătiţi să construim o societate prosperă, o societate mai bună, mai democratică, mai liberă! Pentru că numai în acest fel s-a reuşit ca, prin eforturile depuse de către toţi românii, să ducem România către valorile euroatlantice, către aderarea la NATO şi la Uniunea Europeană. Deci, să ne păstrăm optimismul şi să credem într-un viitor mai bun, pentru a edifica o societate modernă, mai liberă şi mai respectată de către toţi românii! Aşadar, cu bucurie în sufletul curat, să conştientizăm faptul că 1 Decembrie este Ziua noastră Naţională, zi în care cu toţii, oriunde ne-am afla, ne sărbătorim patria, pentru a fi pe deplin convinşi că în 1918, românii au trăit emoţia reîntregirii ţării în graniţele ei fireşti, iar, în acest fel, 1 Decembrie reprezintă idealul nostru ca naţiune suverană, aspiraţia de a fi liberi şi uniţi într-o Românie respectată, condusă de politicieni responsabili şi integri, de către oameni care trebuie să fie preocupaţi mai mult de soarta ţării şi mai puţin de interesele lor personale! În ajunul Sărbătorii Naţionale, să reflectăm la modul cum vrem să arate ţara noastră în viitor, deoarece numai împreună, implicaţi şi determinaţi de idealuri nobile, vom reuşi să construim o Românie puternică şi respectată în Europa şi în lume. Desigur, 1 Decembrie 1918 a făcut ca România să devină unită și cunoscută în lume, iar istoria a demonstrat că acest moment a deschis drumul către o perioadă de modernizare a ţării! Deci, cu atât mai mult, misiunea noastră este să contribuim în mod concret la dezvoltarea României și să asigurăm servicii publice mai bune, o asistență medicală de calitate, un sistem de educație performant, o infrastructură adaptată nevoilor prezentului, pentru a vorbi despre speranţa de viaţă a fiecărui român în parte! Chiar dacă plouă şi ne este frig, Sărbătoarea de la 1 Decembrie constituie angajamentul românilor pentru îndeplinirea idealului naţional, pentru redefinirea valorilor autentice, pentru repunerea la locul cuvenit a identității naționale, pentru că visul cel înalt al unităţii noastre naţionale a fost realizat în urmă cu 103 ani, prin jertfa pe front a soldaţilor, prin elanul deosebit al populaţiei din toate provinciile româneşti, dar şi prin acţiunea unor oameni politici extraordinari, oameni dăruiţi de Dumnezeu cu harul înţelepciunii, demni şi curajoşi, care au făcut, împreună cu Armata şi cu voluntarii, harta întregită a României, punând bazele unităţii şi suveranităţii naţionale. Fără a cădea în păcatul angajamentelor aniversare şi festiviste, avem datoria să le urmăm exemplul înaintaşilor şi să ne gândim la următoarea sută de ani, pentru că România trebuie să aibă idealul unei ţări suverane şi prospere, să fie respectată în lume! De aceea, trebuie să învăţăm cum se cuvine lecţia de bază a înaintaşilor noştri şi să rămânem cu faţa îndreptată înainte, dar şi cu vederea la Dumnezeul Cel Milostiv şi iertător, Care prin faptele istorice ne judecă pe toţi!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here