,,Doamne, dacă tu te îndepărtezi de noi, dă-ne un alt «tine», căci noi nu te vrem decât pe Tine”! – (Sfântul Augustin, CONFESIUNI)
Să amintim faptul că data de 10 decembrie 1948 a fost aleasă pentru a onora adoptarea și proclamarea de către Adunarea Generală a ONU, a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, (DUDO), prima exprimare globală a drepturilor omului și una dintre primele realizări majore a noii Organizaţii a Naţiunilor Unite. Desigur, instituirea oficială a Zilei Mondiale a Drepturilor Omului, a avut loc la plenara 317 a Adunării Generale, la 4 decembrie 1950, când Adunarea Generală a declarat Rezoluția 423 (V), prin care invita toate statele membre, precum și orice alte organizații interesate, ca să sărbătorească ziua, aşa cum se crede că e mai potrivit, în cele mai multe cazuri, ziua fiind marcată în mod normal, atât de conferințe și reuniuni politice la nivel înalt, cât și de evenimente culturale și de expoziții care se ocupă cu probleme legate de drepturile omului.
,,Omul este infinit de îndepărtat de tot şi de nimic, iar fiinţa lui nu stă mai aproape de nimicnicia din care este scoasă”!
Pentru că, în ultimă instanţă, ce este omul în natură şi în mediul social, ca o creaţie supremă a Lui Dumnezeu? Poate că nu e nimc în raport cu infinitul, în comparaţie cu neantul, un lucru de mijloc între nimic şi tot, cum spune filosoful francez, Blaise Pascal. Acelaşi autor excepţional apreciază că omul este infinit de îndepărtat de tot şi de nimic, iar fiinţa lui nu stă mai aproape de nimicnicia din care este scoasă, decât de infinitul în care-i înghiţită. Puterea sa de înţelegere păstrează, în ordinea lucrurilor inteligibile, acelaşi rang ca şi corpul în imensitatea naturii. Tot ceea ce poate face puterea sa dată de la Dumnezeu este de a descifra ceva din ceea ce aparţine lucrurilor de mijloc, conştiinţă veşnic disperată că nu le poate cunoaşte nici principiul de bază, nici finalitatea. Iată adevărata noastră stare, subliniază autorul, pentru că este ceva ce limitează cunoştinţele noastre într-un fel de margini peste care nu trecem, incapabili de a şti totul şi de a ignora totul în mod absolut! Indubitabil, orice discurs filosofic vorbeşte despre om, chiar şi atunci când acesta pare să vorbească mai curând despre natură, lucruri, univers, structură sau cosmos. Dincolo de sistemele filosofice care-şi propun sarcina îndrăzneaţă de a surprinde temeiurile existenţiale sau de a interpreta ordinea universală, se conturează acest «miracol» al Creatorului, chiar dacă unii filosofi încearcă să surprindă articulaţiile umanului prin construcţii teoretice de natură metafizică, alţii se îndreaptă către interpretarea comportamentului uman, deşi, nu lipsesc nici aceia care încearcă să înţeleagă natura umană raportând-o la lumea exterioară, circumscriind-o unei realităţi în care omul ocupă un loc privilegiat. Există, totuşi, o trinitate a omului fizic, a omului spiritual şi a omului duhovnicesc, mai ales că în contextul naturii sale divine, omul este fiinţă solitară, iar pentru a deveni el însuşi, pentru a deveni o fiinţă care socializează, trebuie să existe împreună cu fiinţe care-i împărtăşesc destinul, cu semenii săi.
Ca membru al comunităţii, omul se distinge prin rasă, sex, naţiune, generaţie, mediu cultural, situaţie economică şi socială, dar, totuşi, el nu poate fi definit doar prin aceste determinări care-l transformă într-un atom social, membru al unei colecţii de indivizi, parte a unei structuri care îl închide într-un cerc vicios. Ca să existe cu adevărat, omul trebuie să se implice în activitatea asupra lui însuşi şi asupra lumii, dar, numai prin realizare personală omul devine conştient că este el însuşi, că domină viaţa şi că se poate autodepăşi ca fiinţă muritoare!
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată drept cea mai înaltă aspirație a oamenilor!
Declarația Universală a Drepturilor Omului este un document de referință care a proclamat drepturile pe care toată lumea le are, indiferent de rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică sau de altă natură, fiind cel mai tradus document din lume, disponibil în peste 500 de limbi, având la bază un principiu inalienabil potrivit căruia toţi oamenii se nasc liberi şi egali în demnitate şi în drepturi, aşa cum se afirmă în primul articol al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, primul act internaţional în care au fost exprimate drepturile şi libertăţile fundamentale care trebuie garantate oamenilor din întreaga lume. Dincolo de orice îndoială sau suspiciune, principiile enunţate în cuprinsul Declaraţiei reprezintă un ideal comun al societăţilor democratice care promovează respectul pentru drepturile şi libertăţile omului şi de aceea, în fiecare an, toate statele membre şi orice alte organizaţii interesate sunt invitate să sărbătorească în 10 decembrie Ziua Internaţională a Drepturilor Omului! Astăzi, drepturile omului sunt percepute, în general, ca fiind drepturi inalienabile, fundamentale, pentru că nu pot fi luate nici unei persoane, deci, sunt universale, aplicându-se peste tot, fiind aceleaşi pentru toţi. În principiu, ele sunt considerate drepturi naturale şi sunt recunoscute prin drepturile legale, prevăzute în legislaţiile naţionale şi cele internaţionale. Spre exemplu, în Uniunea Europeană, drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale şi sunt înscrise în tratatul său fondator, iar ţările care doresc să adere la UE sau cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu Uniunea, trebuie să respecte aceste valori esenţiale. Considerând că ignorarea și disprețuirea drepturilor omului au dus de multe ori în istorie la acte de barbarie care revoltă conștiința omenirii și că făurirea unei lumi în care ființele umane se vor bucura de libertatea cuvântului și a convingerilor, vor fi eliberate de teamă și de mizerie, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată drept cea mai înaltă aspirație a oamenilor, mai ales că este esențial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii, pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluție extremă, la revoltă împotriva tiraniei și a asupririlor de tot felul! În concluzie, având în vedere că este esențial a se încuraja dezvoltarea relațiilor prietenești între națiuni, că în Cartă popoarele Organizației Națiunilor Unite au proclamat credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbați și femei și că au hotărît să favorizeze progresul social și îmbunătățirea condițiilor de viață în cadrul unei libertăți mai mari, se poate aprecia că statele membre s-au angajat să promoveze, în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite, respectul universal și efectiv față de drepturile omului și libertățile fundamentale, precum și respectarea lor universală și efectivă, având la bază o concepție comună despre aceste drepturi și libertăți de cea mai mare importanță pentru realizarea deplină a idealurilor fiinţelor umane! De aceea, cât timp vor exista oameni, cum spune filosoful Karl Jaspers, aceştia rămân fiinţe care nu vor înceta să se cucerească pe ei înşişi. Acela care se întreabă ce este Omul, ar dori să obţină singura imagine valabilă şi veridică a Omului, să vadă omul însuşi! Demnitatea omului este de a fi reprezentantul nedefinitului (Care este Dumnezeu n.n.)! Dacă omul este ceea ce este, aceasta se datoreşte faptului că el recunoaşte această demnitate în el însuşi şi la toţi ceilalţi oameni, arată autorul citat, mai ales că filosoful german, Immanuel Kant a spus-o într-o formă admirabil de simplă şi de convingătoare pentru a sintetiza esenţa Drepturilor Omului: nimeni nu poate considera omul ca un simplu mijloc; fiecare om este un scop în sine, pe care numai Bunul Dumnezeu îl desluşeşte, pentru că este Însuşi Creatorul omului!
Profesor drd. Vasile GOGONEA
