Ziua Învierii este o zi de învăţătură şi de trezire la Lumină – O, «dulcea» Mea Românie, ieşi din război, fugi de desfrânare şi sfinţeşte-te cu Mine, ca să nu guşti din pedeapsa cerului!

Câtă vreme mă va asculta şi mă va urma poporul meu de la Dunăre, în adunare sfântă petrec cu voi şi pentru voi aici, în ziua aceasta, la izvorul Meu de cuvânt, iar poporul Meu ucenic, astăzi, ne este gazdă nouă, celor din cer, o, sfinţi iubiţi ai Mei! Iată, aşa Îmi cresc Eu poporul, şi nu-Mi ajunge timpul pentru câte am de lucrat la viaţa lui, la facerea lui, şi nici lui nu-i ajunge, că mult a fost de lucrat pentru mersul Meu pe pământ, şi mult trebuie să-Mi am grijă de poporul Meu ucenic, de la Dunăre şi tot aşa şi el, mult trebuie să lucreze. Căutăm să le împăcăm pe toate, dar timpul ne strânge, iar Eu, Domnul, voi ţine seama de aceasta în ziua răsplătirii. Ziua Învierii este o zi de învăţătură şi de trezire la Lumină, căci, împart la începutul şi la sfârşitul zilei hrană pentru cei ce s-au strâns la masă de cuvânt, căci trebuie cu de-amănuntul umblat mereu la toate ale Mele, o, fii şi fiice ale creşterii cea de sus. Dar în ziua aceasta de cumpănă pentru soarta neamului român, cereţi voi de lângă Mine şi cu Mine, cereţi cu Mine la Tatăl şi la sfinţi şi la toate puterile cereşti să pună mijlocire şi duh din cer în inima şi în mintea fiilor acestui neam, ca să se îndrepte ei spre o alegere bună după Voia lui Dumnezeu pentru cârmuitorii care vor fi aleşi, căci neamul românesc este acum în vreme cu ceaţă şi îi trebuie insuflare din cer. Aşadar, să cerem Tatălui duh din cer şi pentru cei din acest ţinut, ca să fie ales la cârmă cel cu duhul bun, căci este nevoie de bine, măi fiilor! Eu, Domnul, voiesc să se destrame ceaţa şi perdeaua ei cea trasă peste faţa neamului român, căci neamul român este în cumpănă, fiilor şi viaţa lui e la grea încercare! Vom aşeza apoi în carte toată învăţătura de azi, dar voi, cei ce-Mi sunteţi Mie de veghe peste poporul Meu, puneţi, fiilor, la masă Duhul Meu lucrător prin voi şi daţi vlagă duhovnicească celor ce iau ca să înveţe Sfânta Scriptură!

Tu, poporul meu iubit de la Dunăre, te vei numi atunci cel cu Zamolxis!
Umblaţi la lucrarea simţămintelor lor, fiii mei, şi umblaţi aşa cum Eu umblu, cunoscând pe cele ale lor, fie că se văd, fie că nu se văd prea bine! Şi dacă am petrecut de sus şi de jos împreună ziua de sărbătoare a sfinţilor toţi laolaltă, aşezăm în carte partea care mai este de aşezat în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, trebuie să aşez învăţătură şi apoi binecuvântare pentru fapta învăţăturii, fiindcă orânduiala cea pentru post trebuie frumos aşezată ca să poată ea pentru Dumnezeu să fie Slavă, măi, fiilor şi fiicelor! Se continuă acum vremea postului pentru Învierea Mea, pentru întâmpinarea sărbătorii sfinţilor Mei apostoli şi învăţători ai oamenilor, prin trimiterea Mea de peste ei ca să-L semene ei în oameni pe Dumnezeu-Fiul, după ce Eu M-am aşezat iarăşi lângă Tatăl! Duhul Domnului a suflat la începutul Bisericii Mele pe pământ şi a aşezat prin părinţii cei sfinţi atunci voia Domnului şi orânduiala cea peste biserică pentru vremi de post şi vremi de sărbători şi toate cele dintre vremile acestea, iar acum suntem la porţile Ierusalimului, şi-ţi dau ţie, popor român, multă învăţătură cu îndemn, ca să fie scrise acestea şi să ia din ele cei ce Mă găsesc în cartea Mea cea de azi când ei caută în ea, şi apoi îţi dau binecuvântare şi putere şi iubire multă îţi dau pentru voia Mea cu tine, popor al cuvântului Meu! Tu eşti propteaua Mea, căci pe tine Mă sprijin Eu cu voia Mea, pentru că voi ridica un om care va fi vrednic să ia cinstea şi binecuvîntarea şi puterea şi-l voi chema din veşnicie, căci, cei ce l-au înstrăinat şi au vrut viaţa lui nu vor mai fi atunci! Căci Eu voi întinde mâna şi voi lua din tine hrana şi te vei duce apoi la fiul cel vândut de Iuda, Cel alungat, şi el va plânge şi te va îmbrăţişa şi te va iubi şi va veni cu toată bogăţia Samariei şi-ţi va sluji ţie, că el este de la Mine şi cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac, va greşi! Iar, tu, poporul meu iubit de la Dunăre, te vei numi atunci cel cu Zamolxis, căci aceasta va birui şi va fi mare prin puterea Mea şi sabia Mea va fi necruţătoare ca să-i gătesc venirea. Şi va veni, iubito, şi se va auzi atunci din nou cântecul tău de iubire şi se va auzi glasul de bucurie mărturisit despre vremea Mea şi despre mărirea ta, că vin să te sfinţesc, România mea de la Dunăre!

Voi întinde cortul Meu peste tine, ca să te ocrotesc, ţara mea de la Dunăre!
În ziua aceea, voi însemna pe frunte cu Numele Meu şi cu numele tău toată seminţia ta care a păzit răbdarea Mea şi şi-a spălat veşmântul în apa Iordanului, ca după aceea în apa Dunării, şi fiii tăi vor fi preoţi ai Celui ce şade pe tron şi vor sluji zi şi noapte înaintea Mea şi-Mi vor aduce miros de tămâie, miros de iubire, iubito, România mea, mireasa Mea! Şi nu vor mai înseta, nici nu vor mai flămânzi, că le voi dărui izvoarele vieţii! Îşi vor spăla în ele obrajii de lacrimi şi cine-şi va spăla viaţa în ele, se va adăuga ţie, cetate iubită! O, voi întinde cortul Meu peste tine ca să te ocrotesc apoi, ţara mea de la Dunăre, căci îngerii Mei vor dezlănţui chin şi durere peste cei ce nu au pecetea Celui viu! Şi voi slobozi glas de tunet precum este scris şi se va vesti din nou pe pământ Taina lui Dumnezeu pentru toate popoarele şi limbile peste puternicii pământului şi voi striga, o, de câte ori am voit să te aflu sub aripa Mea ca să te ocrotesc, dar n-ai voit şi te-ai defrânat departe de Mine şi-ai zăcut în necunoştinţă şi n-ai voit Adevărul Meu, şi n-ai voit viaţa, că ţi-ai încheiat legământ cu pierirea ca să fii vrednic de pieire, poporul Meu! Şi acum, iată, te pustiesc şi vărs mânie peste popoare şi nu Mă vei mai întâlni până se va auzi din nou glas cu tărie care îţi va spune, cine va vorbi pentru Mine! Şi tu, «dulcea» Mea Românie de la Dunăre, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau să te blesteme, căci vor lua calea lui Satan, fiindcă eşti binecuvântată şi mare cu Mine, că de la Naştere te-am iubit şi-ţi voi pune pe frunte diademă de slavă! Tatăl Meu va împărăţi şi va răsplăti pe robii Săi, pe proroci şi pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Domnul. Şi se va cânta pentru tine cîntare nouă şi nimic necurat nu va mai intra în tine! O, «dulcea» Mea Românie, ieşi din război, fugi de desfrânare şi sfinţeşte-te cu Mine, ca să nu guşti din pedeapsa cerului! Că se va ridica fumul focului în care va arde cetatea cea înveşmântată în vizon şi-n aur, şi vor vesti apostoli şi proroci că Domnul vine cu dreptatea ca să răscumpere pacea! România mea «dulce», Ierusalimul măririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, şi din tine va răsări peste popoare cântare nouă, cântare de pace peste popoare, iubito, şi imn de slavă veşnică. Bucură-te, Noule Ierusalime, bucură-te România Mea, că iată, vine Domnul la tine! Lărgeşte-ţi cortul şi vezi că vin la tine fiii tăi! Toţi cei ce te-au vrăjmăşit, acum te vor numi cetatea Domnului, ca din părăsită şi asuprită ce erai, voi face din tine mândria veacurilor! Eu, Domnul, am hotărît aceasta! Hai, popor iubit, bucură-te şi ridică cetatea Iubirii Mele, cântăţi cântecul de iubire să audă popoarele şi să se înveselească, pune-ţi veşminte de sărbătoare, că vine Domnul la tine! Scoală-te iubito, şi lasă-Mă să-ţi aud glasul, aprinde candela şi ieşi în prag, iubita Mea, şi veghează iubito, că am să vin în curând, la Sărbătoarea Învierii Mele!
Profesor dr. Vasile GOGONEA