Ziua în care se scumpeşte viaţa

242

bunila 003Pe vremuri în România exista un sistem de securitate despre care se vorbea cu respect chiar dacă şi în acel sistem existau numeroşi agenţi dubli. Atunci pereţii aveau urechi, iar bancurile despre Nicolae Ceauşescu făceau deliciul celor mai tainice întruniri.

Atunci Ceauşescu şi sistemul său păstoreau o sărăcie egal împărţită, de pe urma căreia nu existau şomeri, se petreceau concediile la munte şi la mare şi pentru că Dacia era regina şoselelor, idealul fiecărui român era să-şi cumpere o asemenea maşină. Liniile a doua şi a treia ale Partidului Comunist au reuşit să pună ţara pe chituci, chiar dacă unii s-au străduit să iese din sărăcie şi pe căi cinstite. Acum sărăcia este egală pentru o majoritate naivă şi uşor de dus cu preşul. De mâine, odată cu creşterea TVA-ului, a schimbării formei de reţete compensate, a tăierii celor 25 % din salariile bugetarilor, se scumpeşte viaţa. Grosul facturii va fi plătit la iarnă, când poporul va trebui să achite preţul căldurii şi al curentului.

În viaţa mea am văzut multe. Nu mă aşteptam însă, de Sf.Petru şi Pavel, să citesc într-un cotidian gorjean despre frecăncii şi magraoance, despre pofte lumeşti, despre puncte, puncte puse în locul unui act sexual declarat şi despre un extaz în faţa crizei. Toate acestea, pornite de la alegerea românilor de a se lăsa conduşi de oameni cu probleme psihice. Dacă mizeriile sunt spuse de omul obişnuit, poate că nu ar fi supărător, dar mărturisesc că am văzut oameni de rând cu mult mai cizelaţi decât miniştri sperietori, sau decât lideri politici, care-şi închipuie că pot face din ţara noastră, ţara lui Papură Vodă.

Dar să revenim la ce se scumpeşte de azi încolo. Pur şi simplu votul. Pentru că e un popor sărac, nu va mai lăsa ţara pe mâini bune şi va sufla în orice promisiune ca în iaurt, după ce s-a ars cu promisiuni.

Ca un mic amănunt, un grup de colegi au vrut să se întâlnească după 35 de ani de la despărţire. Unul dintre ei a lipsit înadins pentru că n-a vrut să dea ochii cu unul dintre cei prezenţi acolo dintr-un simplu motiv: acela al indignării. Nu poţi să stai de vorbă cu asasinul sau cu criminalul şi să-l priveşti în ochi cu încredere, chiar dacă ar trebui să-i fi avocat. Viaţa fără criză morală ar fi mult mai ieftină. Dar la criza morală a societăţii româneşti am contribuit toţi pentru că am ales aproape întotdeauna greşit.

Constantin BUNILĂ

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here